Mai săraci cu-n imn

Pentru că este o țară de ma­re va­loare sportivă, România se s­cu­tură de talente. Nici de istorie nu mai are nevoie, că pe aceea o pot e­voca mulți, și doare. De ce ar avea ne­voie tenisul românesc de An­drei Pavel, cel mai bun jucător de-al nos­tru de la cuplul Năstase & Ți­riac încoace?

Sau de Irina Spîr­lea, fata aceea care a ajuns numărul șa­pte în lume, cîștig zece trofee la sim­plu și la dublu? Ambii erau că­pi­tani nejucători în echipele de Cu­pa Davis ale României, mascu­lin și feminin, și ambii au fost dați afară săptămîna trecută. Mo­ti­vația a fost una ilară: nu își pe­trec prea multe săptămîni în țară și n-ar putea să se implice suficient în cre­area unui colectiv.

Dar, domnii mei, nu am auzit pe nimeni să se plîngă de acest lucru cînd ambii erau încă ju­că­to­ri activi și erau nevoiți să se an­tre­ne­ze prin străinătate pentru că în Ro­mânia nu aveau condiții. De altfel, ni­ci ai noștri jucători și jucătoare nu se tărăgănează prea mult pe me­leagurile danubiene, majoritatea chiar au antrenori străini și petrec cele cîteva săptămîni dintre tur­nee prin alte țări. De ce ar conta că bă­ieții, în frunte cu Hănescu, au tri­mis o scrisoare deschisă prin ca­re vă cereau să revizuiți de­ci­zia și să-i lăsați să muncească în continuare cu Andrei? Nu, domnii mei, pentru că dumnevoastră nici nu ați binevoit să îl anunțați pe Pa­vel că îl dați afară. A aflat și el, în­tre două telefoane, de la cei care au primit comunicatul de pre­să.

Pe mine însă mă bucură a­ceas­tă decizie, domnilor. Nu știu cît au cîștigat cei doi din tenis, dar am nă­dejdea că-i vor urma modelul lui Hagi: după ce și-au băgat alții pi­cioarele-n el, el a iubit și mai ta­re sportul. S-a mutat la Con­stan­ța, la plajă, și a făcut o aca­de­­mie pentru tineri pentru care, în cî­țiva ani, îi vom pupa (din nou) pi­cioarele. Poate pînă la urmă fun­­cți­onează zicala cu șutul în fund, doar că, la cît de mulți v-ați a­du­nat la posteriorul lui Pavel, șutul s-ar pu­tea să-l împingă peste A­tlan­tic. Și să vedeți ce-o să plîn­gem atunci, domnilor.

Cătălin HOPULELE