La eșafod!

Toată cariera sa, Lance Arm­strong a mințit. A făcut-o deșănțat, fără nici o remușcare. Pe cei care l-au contestat i-a înjurat, blestemat și purtat prin tribunale. Pe cei care l-au ajutat se pregătește să-i vîndă la pachet instanțelor ca să fie mai blîn­de cu el. Iar pe toți fanii ciclismului i-a înșelat din prima pînă în ultima clipă. Chiar și în interviul dat la Oprah, în care recunoaște pentru întîia oară că s-a dopat.

Priviți-i fața. E aceeași cu care ani la rîndul, cu o înverșunare de necrezut sau cu calmul unui neamț a spus că nu a folosit în viața lui nici o substanță care să-i învîrtă pe­dalele mai repede. De aceea mă mir că există naivi care cred că, măr­tu­risind, e mai bărbat, mai curajos, că nu oricine ar fi făcut la fel în locul său ori că Oprah cu talentul ei jurnalistic l-ar fi făcut să-și verse su­fe­rința pe care-o ținea în el atîția ani. Că s-a eliberat de povara în­șe­lă­ciu­nii pe care o purta. Priviți-i, din nou fața. Uitați-vă cum nu-i tresare nici un mușchi cînd vorbește, cum spu­ne că a înșelat milioane de oameni pentru milioane de dolari de parcă ar povesti cum își cumpără pîine de la supermaket. Cum recită. Cum nu-i pasă. Cum nu i-a păsat nici cînd min­țea, așa nu îi pasă nici cînd măr­tu­ri­sește.

Omul acesta nu e bărbat și nici curajos. Este doar un reprezent al bolii care macină ciclismul și spor­tul de pretutindeni. Dopajul. O lup­tă sistematică împotriva acestui fe­nomen e atît de greu de întreprins încît nimeni nu se încumetă să se în­hame la ea. Așa că se merge pe în­credere. Cum să se dopeze multip­lul campion mondial, de șapte ori cîș­tigător al Turului Franței, care a învins cancerul ce-i măcina organismul și s-a întors să acapereze din nou podiumul? Întrebarea e re­to­ri­că, pentru că doar la gîndul că răs­punsul ar fi altul decît „imposibil”, oficialii tuturor sporturilor din lu­me încep să se cutremure. Dacă s-ar întîmpla în gimnastică, atletism, fot­bal sau handbal? Dacă, de fapt, spor­tivii pe care îi iubim și care sînt modelele din viața copiilor noștri sînt îmbuibați de droguri și mînuiți de mafia pariurilor?

Oricare ar fi răspunsul, Lance Armonstrong nu are dreptul să cer­șească iertare. La fel ca parlamentarii care fură, ca doctorii care iau mită, ca profesorii care bat copiii sau jurnaliștii care plagiază, acest om nu merită mila noastră.

Cătălin HOPULELE