Fotbal cu fitil scurt

Prima în inimile suporterilor, pri­ma la bani, prima la transferuri, prima la scandal, prima în cam­pionat. Dacă ar fi să rezu­măm ideile tuturor, cam așa ar părea că e Steaua. Doar că, după cum era lo­gic, nu e prima. La multe capito­le. Ba, din contra, dezamăgește din ce în ce mai puternic. Și fanii, prin rezultate, și site-urile, prin fur­ni­zarea a cît mai puțin material de scandal, pînă și adversarii printr-un joc împleticit și previzibil.

Iar așteptările au dus fotbalul nos­tru în ridicol. Toată lumea ve­dea Steaua campioană într-un an în care a jucat mai prost decît a fă­cut-o în ultimele zece campio­na­te. Era cotată cu cele mai mari șan­se la titlu o echipă care n-a stat mai deloc pe prima poziție. Sigur, is­to­ria ultimilor ani o dădea ca o can­didată importantă, dar dacă nu­mărăm cîte articole au apărut, în presă, pe capitolele – „ce va face Becali cu banii din Champions League”, „Steaua, route 27”, „Re­ghecampf, salvarea”, încît, dacă ești cititor informat, te-nspăi­mînți de certitudinea premonitorie a jurnaliștilor.

De aceea, meciul de du­mi­ni­că, dintre Steaua și Astra, decretat finala campionatului (cu suficiente etape pînă la final încît re­zul­tatul să fie unul important, dar nu definitiv) a fost la fel de a­nost și mediocru, așa cum este cam­pionatul nostru. Este aproa­pe o rușine să te gîndești că Steaua – Astra de sîmbăta trecută este a­ce­lași sport precum Liverpool – Dor­tmund, bijuteria din sfertu­ri­le Europa League. Nimic, nici spec­tatorii, nici jucătorii, nu au fost din aceeași galaxie. La în­ce­pu­tul meciului de pe Anfield Road, ambele galerii au cîntat im­nul „You will never walk alone”, al celor de la Liverpool. La în­ce­pu­tul meciului de la Giurgiu, nici măcar înjurături nu se au­zeau, ci o tristețe apăsătoare pentru ceea ce s-a vrut a fi o finală de cam­pionat. Merg și aș merge mereu cu plăcere în Copou, chiar și în B, unde, deși fără a exista cul­tul de „ultras” și „galerie”, oa­menii vin mereu cu miile la stadi­on și-și încurajează onest echipa.

Dar România a pierdut pînă și acest patriotism local. După ce echipe vechi precum Craiova, Stea­ua, Timișoara sau Rapid sînt echipe care se luptă să-și păs­tre­ze culorile și personalitatea, am ajuns să trăim într-un campionat al clonelor, în care se mimează fot­balul și se promovează prostia.