Deznodămîntul roș-albastru

După ce reușea anul trecut să cîș­tige campionatul după o pauză de cîțiva ani, acum, Steaua nu a mai avut nicio emoție în a repeta per­for­manța, săptămîna trecută reu­șind să o învingă pe U. Cluj cu 1-0. Ast­fel, deși mai sînt două etape pînă la final, matematic, echipa din Ghen­cea nu mai poate pierde cel de-al 25-lea titlu de campioană a României, iar din cîte s-a observat campi­o­na­tul acesta, nimic nu-i prea stă în cale să-l cîștige și pe următorul. De a­se­me­nea, roș-albaștrii au mai stabilit și un record absolut, fiind singura echipă din 1989 care să cîștige de trei ori două titluri consecutive.

În acești doi ani de cînd este la Steaua, Laurențiu Reghecampf a reușit să-i transforme pe steliști din echipa care se îneca cu golurile la mal, în echipa care după cinci ani reușea să aducă titlul înapoi în ca­pi­tală. Nimeni nu poate contesta fap­tul că Steaua nu a cîștigat pe me­rit, demonstrînd anul acesta că a ajuns din nou la o maturitate și flui­ditate a jocului precum avea în 2005 în era lui Olăroiu.

Și deși nu vreau să minimizez performanța echipei din Ghencea, trebuie să recunoaștem că nivelul fotbalului din România se rosto­go­leș­te la vale precum un cauciuc gă­u­rit. Și în niciun an nu s-a văzut mai bine decît acum, „sportul rege” fiind pătat de scandaluri de corupție și sisteme prost gîndite. Echipe care nu reușesc să obțină licența, echipe fără stadion, sau echipe fără bani să-și plătească jucătorii. Toate, cu ju­cători motivați să joace fotbal doar de salariu și nu din pasiune sau dragoste pentru club, jucători cu­nos­cuți mai degrabă pentru ce blondă au agățat aseară în club sau cu cine s-au bătut sau jucători invizibili ai căror potențial nu va fi descoperit niciodată.

Chiar și așa, avem șansa ca în cam­pionatul următor să dăm jos mucegaiul și să luăm de la zero tot ce a fost toxic, acum cu toții „greii” fotbalului la închisoare sau retrași. Iar misiunea „roși-albaștrilor” nu va fi una foarte ușoară. Nu neapărat din perspectiva campionatului intern, ci mă refer la meciurile europene, unde la ultima participare am fost rușinea Europei. La fel crede și La­dis­lau Boloni, care admite că „punc­tele pe care le-a obținut în UCL n-au reprezentat limita Stelei, ci a clu­bu­rilor românești. Însă, în campionat, dominația este inconstestabilă’. Astfel, după foarte mult timp, putem începe să ne recăpătăm speranța și cine știe, poate că la următorul Campionat Mondial sau European ne vom putea califica și noi.