Cinste lor

Puține sînt disciplinele pe ca­re sportul românesc și le-ar putea tre­­ce cu mîndrie în CV. Avem o gim­nas­tică, un canotaj, haltere, lup­te greco-romane, poate tenis de ma­să, puțin handbal și mult at­le­ti­sm.

Prin urmare, este doar normal ca mi­nis­terul să-i premieze pe spor­ti­vii care au obținut performanțe interna­­ți­o­na­le. Noi i-am spune pensie, cei a­vi­zați îi spun rentă vi­­­ageră. Și siste­mul e simplu: spor­ti­vul are me­da­lii, e performer? Minimum 50 de mili­oane pe lună cînd decide să se re­­tra­gă din activitate. Dacă se de­ci­de să se a­puce din nou, i se întrerupe renta pî­nă cînd se va pensiona a doua oa­ră.

Matematica pare simplă, nu? Din nordul țării, dinspre Botoșani se pare, a venit o propunere către mi­­nister cum că renta ar trebui a­cor­dată doar sportivilor care au îm­pli­­nit deja 30 de ani. Și săptămîna tre­cută România era pe punctul de a rămîne fără gimnaste. E ușor să le uiți. Sînt fetele alea mici, plă­pîn­de, care se îndoaie mai ceva ca aluatul în mîinile bunicii. Acestea au fost dis­puse să renunțe la a mai merge la Olimpiada din 2012, pentru a-și pu­tea lua pensia de pe acum, îna­in­te ca proiectul să devină lege și ne­a­tenția ignoranță.

„Cum să facă așa ceva, profitoa­rele!” A vuit jumătate din țară. „Să­­racii sportivi, uite ce le face mi­nisterul!”, se-auzea din ce­alaltă par­te. Adevărul însă nu rezidă nici de o parte, nici de cealaltă. Era ne­vo­ie de o astfel de lege care să-i o­bl­ige pe sportivi să se țină de me­se­rie și pe cei de la minister să-i răs­plătească pe cei buni. Doar că în mij­locul acestei zăpăceli, au uitat de fetele noastre care văd mai des bîr­na și paralele decît părinții de a­ca­să. Fetele noastre care de la opt ani fac mai mult sport și performan­ță decît trei sferturi dintre fotba­liș­tii plătiți infinit mai bine. Pentru ze­ce, 15 ani de sport, aceste fete ris­­că să trăiască restul vieții cu răni ca­­re l-ar face pînă și pe Mihăiță Neșu să se-nfioare. Lor, ministe­rul vrea să le ia banii. Dar, probabil, nu se strînge cureaua degeaba. Dacă toa­te fetele renunță la aparate pentru cărți, la București există un plan de rezervă: cine nu are gimnaste, să-și cumpere!

Cătălin HOPULELE