Cînd a încolțit scena

Old Trafford e singurul stadi­on din lume în care sportul te ridică la rang de Sir. Iar Sir Bobby Char­l­ton i-a spus într-o zi Teatrul Viselor. Așa cum l-a numit fotbalistul legendar al lui Manchester United, așa a fost pur­tat pe glasurile suporterilor pînă astăzi. Din istoria sa de mai bine de un secol, doar opt ani, în timpul ce­lui de-Al Doilea Război Mondial și patru ani după, „diavolii roșii” nu au brăzdat gazonul de pe Old Traf­ford, avariat de bombardamentele ger­mane.

Însă din 1910, leagănul fotba­lu­lui și al patimei pentru el s-a în­fi­ințat în Greater Manchester, An­glia. Pentru fanii englezi, acesta a existat înainte ca Real Madrid să strîn­gă toți „galacticii”, transferați pe sume exorbitante, pînă să stră­lu­ceas­că Barcelona în ochii tuturor puș­tilor de 12 ani sau ca toată lu­mea fotbalului să se-nfierbînte cînd îi vedea pe copiii nebuni de la Ar­se­nal. Pentru suporteri, nu putea exis­ta o metaforă mai frumoasă. E o o­noa­re pentru toți, de la „înalta cla­să engleză”, la burghezie, pînă la mun­citori, să pășească în fiecare săp­tă­mînă pe holurile Teatrului, să ajun­gă în tribune, să se așeze, și de aco­lo să-și vadă pe cele 11 tricouri roș-al­be împlinirea tuturor Viselor.

În fotbalul englez, care a îm­pru­mutat foarte mult din ierarhia mo­na­hală a societății care-l învelește, pu­ține alte locuri, evenimente sau oa­meni impun mai mult respect și sînt tratate cu mai multă sfințenie decît arena pe care evoluează Man­ches­ter United. Și lucrul acesta se reflectă cel mai bine în ochii adversarilor ca­re pășesc pe gazon cu privirea în pă­mînt. De la Maradona, la Messi, la victorii sau la înfrîngeri, toți ju­că­torii au plecat schimbați de pe a­ceas­tă arenă și puțini sînt cei care au refuzat, cînd le-a fost înaintată o­ferta, să joace acolo.

De aceea, victoria CFR-ului de săptămîna trecută e mai importantă decît orice calificare. Nu contează că Manchester a jucat cu mulți jucă­tori tineri, care de altfel valorează îm­preună cît toate echipele de top din România, sau că în echipa de bază a Clujului erau doar doi români într-o mare de portughezi. Miercuri, cei 11 fotbaliști care au reprezentat Ro­mâ­nia au tras cortina peste Tea­trul Viselor.

Cătălin HOPULELE