Africa, buricul pămîntului

Africanilor nu le mai este teamă. Au ridicat capul într-o di­­­mi­neață și au văzut șantiere mari în toată Africa de Sud. După vreun an jumate, cînd au des­chis ochii, au găsit stadioane mai mo­derne decît în multe dintre țările Europei, iar joi seara, cînd s-au îmbrăcat în haine de sărbătoare au văzut că Occidentul era cu o­chii pe ei, pe obiceiurile, cultura și, inevitabil, fotbalul lor.

Pentru că joi seara, 11 iunie, Africa de Sud a dat startul Cam­pionatului Mondial de Fotbal 2010 din postura de țară gazdă. Un concert, o atmosferă, o mul­ți­me de oameni care l-au impresionat și pe Blatter (președintele FIFA), care de obicei se cotea cînd era vorba de fastuos și ce­re­monii grandioase. Africanii în­să ne-au arătat că știu să joace și fotbal. În meciul de deschidere, împotriva Mexicului (echipa ca­re a pus probleme în repetate rîn­­­duri Argentinei sau Bra­zili­ei) nu s-au codit și au reușit un 1-1 mun­­cit și echitabil.

Presei românești și româ­ni­lor în general le-au plăcut tare mult artificiile. Drept dovadă că au ui­­tat de scaune rupte, jandarmi vio­lenți, președinți-dictatori de club și orgolii ratate. Chiar și de ca­lificare. Pînă cînd s-au stins ul­ti­mele steluțe. Atunci, amarul su­­por­terilor români și-a făcut în­cet loc pe vîrful limbii și pe conde­iul jurnaliștilor și ne-am reamin­tit cu toții că mai trece un Mon­dial și noi ne complacem în ami­cale.

Ne rămîne doar speranța că, din spiritul compasiunii „politically correct”, pentru a arăta di­versitatea fotbalului din lume se va ține un Mondial și la noi, la care să ne calificăm automat, fiind gazde. Problema e că din 12 sta­dioane modernizate necesare, noi avem două și sansele ca să a­vem mai multe curînd sînt egale cu cele ale Stelei de a cîș­tiga Champions League. Din pă­ca­te, nici nu s-a calificat.

Cătălin HOPULELE