Adevăratul sport rege

Nu am fost niciodată străin de handbal. Cînd eram în clasa a șa­sea, fă­ceam antrenamente la sala din Gră­dinari și eram titular în mai toa­te meciurile importante. Într-o zi, mi-am întrebat antrenorul de ce ța­ra noas­tră e așa de slabă la acest sport și de ce nu cunosc nici un jucător.

A­ces­ta m-a chemat la el și mi-a dat o cas­tană peste cap, cum obișnuia să dea doar atunci cînd ratai o lovitu­ră de la șapte metri. Mi-a explicat că hand­balul nu a fost foarte popular, mai ales după perioada 1990-20­00, cînd România încă se afla încă în tran­ziție. Însă, înainte de as­ta, am reușit să obținem rezultate fo­arte bune, cu niște echipe care re­ușeau să „lase teroare în urma lor”.

Se știe de asemenea că mass media nu acordă o atenție prea ma­re acestui sport, decît în cazuri ex­cep­­ționale, cum s-a întîmplat a­cum doi ani, în momentul în care Olt­chi­m Râmnicu Vâlcea a reușit să joa­ce finala Ligii Campionilor, pe ca­re din păcate a pierdut-o. Dacă e să ne luam după știrile de atunci, ne tre­­zisem deodată cu o echipă în fi­na­la celei mai importante compe­ti­ții din handbal a cluburilor, ca și cum s-ar fi aflat acolo dintotdeauna, deși înainte de asta învinsese Gy­or-ul într-o semifinală me­mo­ra­­bilă, ce a­bia fusese menționată. Acum cît­e­va zile, fetele au jucat iarăși îm­po­tri­va formației din Ungaria în se­mi­finala aceleiași competiții, și du­pă turul promițător de la noi în care am învins la o diferență de patru go­lu­ri (35-31), ziarele titrau timid „Mi­nu­nea de la Vâlcea”. În returul de sî­mbătă însă, Luminița Huțupan, por­tarul Oltchimului și probabil una din­tre cele mai vîrstnice jucătoare (40 de ani), nu a reușit să blocheze ata­cu­ri­le tinerelor de la Gyor, e­chi­pă ca­re se laudă cu cel mai mare bu­get din handbal, rezultînd astfel o în­frîn­ge­­re a echipei noastre (31-23).

Și probabil cum era de așteptat, pre­sa de la noi nu a exploatat în­dea­juns acest subiect, ajungînd în cel mai bun caz o știre de coloană. Au fo­st și cîteva publicații care l-au a­bor­dat mai complet, dar prea pu­ți­ne. Bine, înțeleg că handbalul nu vin­de, la fel de bine ca fotbalul, dar totuși, de ce tot încetăm să fim ro­mâ­ni?

Iulian BÎRZOI