Un normal chibzuit

În „Fanaticii. Portretele a zece oa­meni cu vocație”, Vlad Mixich ne înfățișează o serie de nouă reportaje și un interviu cu oameni „uniți prin devotamentul lor față de o ide­e, un vis sau un proiect”. Jurnalistul a precizat acest lucru în prefața căr­ții, încercînd să răspundă la în­tre­ba­rea „de ce Fanaticii?”

Cei zece fanatici ai cărții lui Vlad Mixich sînt medici, sportivi, politicieni, scriitori sau actori. Au­to­rul povestește despre munca lor și despre cum au schimbat mediul în care se află sau pe care l-au pă­ră­sit, el conturîndu-și personajele și cu ajutorul celor cunoscuți, oferind de­talii pe care ele poate că nu le-ar fi dezvăluit. Sînt oameni cu candoa­re, retrași, curajoși, romantici, ne­mul­țu­muți sau manageri care pot „să ci­te­ze un monah fără să fie considerat de modă veche, habotnic sau ne­bun”, cum o parafrazează autorul pe Ana, care comentat la interviul cu Mihai Ghyka, manager în mediul privat și urmaș al familiei de nobili Ghica.

Pentru realizarea reportajelor, Mixich petrece toată ziua cu personajele sale, observă, le investi­ghea­ză modul de viață simplu și, în final, învăluie per­sonajul cu fa­na­tism, „singurul care degajă su­fi­cien­­tă energie pentru a schimba lumea din jur”. Jurnalistul este prezent lîn­gă Theodor Pa­le­o­logu în ziua ale­­ge­rilor parlamentare din 2008. Men­­ționează candid că po­li­ti­cianul își ui­tă documentele și este nevoit să se întoarcă acasă pe jos pen­tru că nu are mașină și este prea frig pentru bicicletă. În satul Ce­ta­te, Di­nes­cu capătă o alură romanti­că, departe de vulgaritatea televizorului. În pustie­tatea de pe malurile Du­nării, în­ge­rii sînt acasă, artiștii cîn­tă și pic­tea­ză, iar musafirii și ospețele pe care Dinescu le dă nu-s la locul lor pentru localnici.

Citind cartea lui Vlad Mixich, de altfel prima a autorului, ob­servi că acesta oferă o imagine diferită a fanatismului. Oamenii sînt conturați din dorința acestora de a face lucruri normale, pe care alții nu ar îndrăzni să le facă.

Georgel COSTIȚĂ