Spovedania unui scriitor

Se zice că pentru un scriitor moartea este cea care, uneori, îi dă operei sale măsura împlinirii. Doar în cazul în care viața eșu­ează în a îndeplini această misiune. Dar dacă-i în viață și nu e sub egida anonimatului, e semn ca a plă­tit un preț mare pentru acest statut.

Pentru Pretextat Tach, un celebru scriitor distins cu Pre­miul Nobel pentru Litera­tură, acest preț e o existență apăsă­toare care îl face să se prăvălească sub gre­utatea sa considerabilă de 200 de kilograme, dar mai ales sub po­vara dozei de cinism, misoginism, și cruzime din care e constituită în­treaga sa ființă.

În momentul în care în presă se află că mai are doar două luni de trăit, numeroși jurnaliști în­cear­că să îi ia „nesuferitului de scriitor” un ultim interviu în viață. Dar niciunul nu poate indura bat­jocura la care îi supune acest ci­nic. Doar Nina reușește să intre în jocul său, un joc pe viața și pe moarte, care pentru Pretextat ca­pă­tă forma ultimei spovedanii.

Astfel, ea descoperă că „Igi­ena Asasinului”, romanul care l-a consacrat e, de fapt, autobiografic, că personajul feminin ucis e verișoara acestuia de 12 ani, singura și prima lui iubire, iar că asasinul nu e nimeni altul decît scriitorul însuși.

Justificarea întîmplării e una stupefiantă: „Era un experiment. Credeam că dacă o omor, o voi sal­va de a mai deveni adolescentă”. Cu alte cuvinte, moartea e pentru Pretextat singurul antidot prin ca­re oamenii rămîn vesnic copii.

Romanul poartă semnele dua­lității uname, conform căruia în spatele oricărei monstruozități za­­ce o tragedie, ce ascunde o sensi­bilitate de timpuriu repugnată.

Roxana MĂCIUCĂ