Scut științific anti-dușmani

De șmecherie și de lume rea ai mai a­u­zit, dar sigur n-ai mai citit un cercetător care s-a hotărît că a venit momentul ca cineva să le a­na­lizeze într-o lucrare care studiază univer­sul social al manelelor. O temă de doctorat aparte, care a devenit faimoasă în scurt timp, „Șmecherie și lume rea” a lui Adrian Schiop e o carte care, după cum n-ai crede, nu o să te amuze mai deloc.

După ce devii confortabil cu ideea că „da, cineva chiar a luat ma­ne­lele mai în serios decît un bătrînel beat în to­iul dimineții, la sfîrșitul unei nunți”, începi să privești fenomenul cu ochi mai curioși și să vrei să afli, de fapt, ce origini are toată nebu­nia asta care transformă orice petrecere mă­runtă într-un bairam desăvîrșit.

Primul capitol, „Scena manelelor în dia­cronie: muzică clandestină” nu te deza­mă­geș­te deloc. Începe firesc, cu o prezentare a­mănunțită a genului, cu o contextualizare is­torică și cu o apropiere cronologică a lău­tă­ri­ei de prezent. Afli cum, în anii ’90, Ro­mâ­ni­a a cunoscut un subgen important, din care, mai apoi, s-a dezvoltat maneaua de astăzi și cum muzica bagabonțească a condus în­ce­tișor „Spre 2000: Adrian Minune și Car­men Șerban, primii soliști ai țării”, spre „Costi Io­niță și maneaua pop” sau spre „Nicolae Guță, lider la toți șmecherii lăutăriei”. Pu­bli­cul nu e ignorat, ci este și el supus unei ana­lize în capitolul II, intitulat „Bagabonți și amărîți. Publicul sărac și reflectarea lui în universul de discurs” și nici măcar stilistica nu iese din domeniul cercetării lui A­dri­an Schiop, care îți prezintă și „Proximitățile sti­listice și contaminările gangsta” ale genului. „A fost un job de vis – să iei bani ca să stai prin crîșme sau cluburi și să vorbești cu lăutari și fani. Cît te ține ficatul, să-l tot faci.” Asta zice Adrian Schiop despre lu­cra­rea sa, mai în glumă, mai în serios. Fap­tul că ți-o prezintă el, așa cum își dorește, n-are cum să nu te facă să citești cartea.

Scri­itura, care respectă nor­me­le de re­dac­ta­re ale unei lucrări ști­in­ți­fi­ce, pare însă una ușoară, pe care subiectul o transformă într-una lejeră. Pînă găsești cartea, caută un best of al anului 2017, dă play și an­tre­nea­ză-te în­vă­țînd versuri – cărora, bine­înțeles, să le ca­uți mai apoi explicații „fără număr” în pa­ginile cercetării.