În umbra păcatului

Intr-o China dominată de a­u­to­cenzura războiului civil și a ce­lui de-al Doilea Război Mondial, în care arta nu stă decît în cin­gă­toa­rea realismului social, o fe­me­­ie pictează nuduri, deși ele sînt interzise de politica statului. Re­­usește să fie prea puțin tolera­tă în acest climat, așa că este exila­tă în Franța. Și nu se mai în­toar­ce niciodată în țara natală, în iu­bitul său oraș, Shanghai.

Fascinantă prin spiritualita­tea neobosită de a căuta mereu din­colo de condiția sa insufici­en­­tă, Pan Yuliang înfățișează dra­­ma artistului respins de propriul des­tin. Deși, își petrece adoles­­ce­n­­­ța prin bordeluri, prin ca­me­re­le Salonului Eternei Splen­­­do­ri, du­pă ce a fost vîn­du­tă de unchiul său, dovedește că poa­te ieși din a­­cest stigmat prin ar­tă. În­­­tîm­pla­rea face ca primul con­tact cu pictu­­ra să coincidă cu în­tîl­nirea iu­bi­­rii, care îi pe­cet­lu­­ieș­te destinul din acel moment. A­­ven­­tura sa în­ce­­pe o dată cu stu­di­­e­­rea picturii la Academia de Ar­tă din Shan­ghai. Dar con­di­ți­i­le po­­li­tice de la a­­cea vreme, la ca­re se a­daugă tre­­cutul său de­gra­dant, o des­part de iubitul ei, Pan Zan­hu­a, „un o­fi­­cial cu vederi libe­ra­le”. Așa a­jun­­ge la Pa­ris unde își con­­­stru­­iește un re­nu­me, dar a­min­­­ti­rea trecutului o ma­­cină.

Cartea lui Jennifer Cody Ep­­stein devine, prin notele bi­o­gra­­fi­­ce ale artistei, o mărturie a u­­nei e­­­poci și a unui destin controver­sat. Fă­­ră a dezerta de la propri­ile-i con­­vingeri, Pan Yuliang a­lege în fi­nalul vieții, sărăcia și boa­la în lo­cul comercializării, a com­pro­mi­surilor, care ar fi e­chi­va­lat cu pros­tituarea artei sale post­im­pre­sio­­niste. Crezul ei ar­tis­tic nu poa­­­te învinge, însă, pre­ju­decățile u­nei lumi abrutizate, în care fe­me­­ia reprezintă încă “o in­­sufici­en­­ță”, și mai ales una care pic­­­tea­ză nuduri scandaloase. Și nici mă­­car dimensiunea de om nu sca­­pă de damnare, căci e vicia­­tă de-un can­­cer. De-un cancer al do­­­ru­lui de Shanghai, pe care nu l-a uitat ni­ciodată.

Roxana MĂCIUCĂ