Cuşcă sub Soarele Secolului

Cartea autoarei născută în Coreea de Sud şi educată în Statele Unite ale Americii îţi în­făţişează încă de la prima răsfoire o har­tă care delimitează clar, printr-o linie punc­ta­tă, Coreea de Nord de cea sudică. Încă din acest prim debut comparativ, Suki Kim îţi suge­rea­ză contrastul, diferenţele din­tre cele do­uă regimuri care se ciocnesc şi permanenta ne­împăcare cu orice în­căl­ca­re a dreptăţii – e­le­mente regăsite pe întreg parcursul lecturii.

Înjumătăţită, povestea jurnalistei in­fil­tra­­te într-o şcoală creată special pentru co­piii e­litei nord-coreene sub conducerea aşa-nu­mi­tului „Mare Lider”, Kim Jong-il, îşi pre­­zin­tă în prima parte, intitulată asemeni u­nui manifest – „Anti-Antlantida”, viaţa şi „con­tinua aşteptare” în care se află în interiorul campusului studenţesc.

Profesoară de engleză a celei mai bine pre­gătite şi a ce­lei mai prost pregătite gru­pe, Suki Kim re­uşeşte să redea cu natu­ra­le­ţea scriiturii re­portajelor apăsarea şocului continuu pe care-l trăieşte. Izolată, aceasta încearcă să se integreze în mediul generos numit academic şi descrie perfect fiecare tentativă sub­tilă de a lupta împotriva unui regim care pare să fi absorbit deja orice urmă a vre­unei raţiuni înconjurătoare.

„Soarele secolului XXI”, un alt apelativ fo­losit la adresa conducătorului, aşa cum îşi numeşte Suki Kim ce-a de-a doua parte a experienţei, se axează, în principal, pe scoa­terea la lumină a unor simţăminte umane adînc îngropate în firile studenţilor săi.

A­ler­gătura cu paşi mici direct pe buza pră­pas­ti­ei şi înapoi, printr-o oferire de in­di­cii care ar putea construi imaginea unei lu­mi reale şi care i-ar putea pune în pericol via­ţa, de­vi­ne un joc derulat constant în pa­gi­nile autoarei.

Tentativele dese de a-şi îndemna stu­den­ţii să realizeze limitarea, fără ştiinţă, a propriilor vieţi, prind contur sub forma u­nor scrisori prevăzute în programă şi, astfel, legătura dintre profesoară şi tineri pare să se construiască.

De la smulgerea unor emoţii puţin vizi­bile, pînă la declanşarea unui mini-conflict în­cheiat cu efectul mult dorit din partea u­nu­ia dintre studenţi – „Poate că, de foarte mult timp, am căpătat obiceiul de a crede pur şi simplu tot ce aud”, cartea lui Suki Kim descrie realitatea unor oameni privaţi de libertate, ale căror vieţi se întîmplă chiar şi mai departe de existenţa Marelui lor Lider, dovedind că, deşi în suferinţă, fără el, ei chiar ar putea exista.