Autosave

Nu-i nimic străin în poezia Teodorei Co­man, dacă ai mai citit-o pînă acum. O carte scrisă de autoare pentru autoare, care te transformă într-un simplu martor al tră­i­rilor ei, „foloase necuvenite” te pune în fa­ța unei scriituri pe care nu deseori o întîlnești în literatura română. Dacă n-ai mai citit-o, autenticitatea și sinceritatea cu care Te­o­do­ra scrie, versurile simple, fără încărcături sti­lis­tice sau sensuri ascunse prin cine știe ce cu­vînt – toate te vor uimi. N-ai să știi, în pri­mă fază, cum să reacționezi în fața unor con­tor­sionări atît de dure ale eului, care-ți sînt ser­vite cu naturalețe, de parcă poemele ar fi, de fapt, simple formule de salut, și nu ade­vă­ra­te confesiuni care se-ntind pe una, sau mai mul­te pagini.

Structura cărții e dictată și ea de ma­ni­fes­tările interioare ale scriitoarei. Poemele par haotice, dezorganizate, multe dintre ele fi­ind chiar lipsite de titluri. N-ai să resimți însă ne­voia unor numiri sau unor explicații, pen­tru că versurile și franchețea lor vor spune totul de la sine. Teodora îți spune ce se pe­tre­ce cu ea din perspectiva unui personaj feminin care privește viața printr-o lentilă cinică și sarcastică și, uneori, își asumă com­plet rolul de naratoare. Cu o doză uriașă de autoironie, îți servește poeme pe care n-ai crezut că o poetă, în aparență docilă, le poa­te scrie – „sunt o postare de pe pagina ta/ descarcă-mă/ voi fi drama ta de companie/ roata de rezervă de pe jeepurile scum­pe/ informația de pe reziduuri”.

Ai să găsești în poezia Teodorei Coman încercări chinuite de căutare a sensului ac­t­ului poetic, disecări ale poeziei și încercări crude, dar dure, de-a o defini sau simple des­crieri ale unor fragmente și episoade ale rutinei pe care scriitoarea o trăiește. O ra­portare la lumea modernă, la tehnologie și multiple reîntoarceri către „ce-ar fi fost lu­mea fără” – sînt nelipsite și mizantropia însoțită de o acută anxietate par și ele să fie nelipsite din poemele neobișnuite ale „fo­loa­selor necuvenite”. Fără să fugă sau să-și creeze o lume numai a ei, scriitoarea face incursiuni în societatea actuală și o descrie, fix așa cum o resimte, asigurîndu-te că în ciuda tuturor lucrurilor „se poate trăi/ fără instrucțiuni de folosire […]/ fără mănuși de protecție/ fără drepturi de autor/ fără documente salvate/ acum există opțiunea/ autosave”.