Autobiografia unui anormal

Titlu: „Autobiography Of A Duffer”
Autor: Santosh Jha
An: 2014
Editură: Smashwords.com
Gen: Umor

Tradus, cuvîntul „duffer” înseamnă „nă­tîng” sau „escroc”, dar în limba en­gleză poa­te denumi diferite tipuri de per­soa­ne, de la cele menționate mai sus, pînă la per­soane cu deza­bilități mintale. Dacă este să ne luăm după „Autobiografy of a Duffer” (nr. Autobiografia unui Duffer), descoperim că, poate, nor­ma­lul și anormalul nu sînt atît de distincte una față de cealaltă pe cît am crede.

Autorul ne relevă mici pa­saje din copilăria sa, dar și din viața sa actuală, după ce a fost convins de soție să-și aștearnă gîndurile.

Autorul, Santosh Jha, ne relevă mici pa­sa­je din copilăria, dar și din viața sa actuală, cînd a fost convins de soție să-și pună în rîn­duri „gîndurile și stupizeniile mele. Dar în­trebarea este, de ce ar fi cineva interesat de ele? Deja sînt o mulțime, peste tot. De fapt, i­di­oțeniile lumii sînt primitive și persistente, poa­te de aceea.”

Din amintirile sale și pa­sa­je­le introduse de soția lui, dar și de medicul său, care era și unul din cei mai buni prie­te­ni, reiese o co­pi­lă­rie bi­za­ră pe care a avut-o autorul, mai ales prin re­la­ția cu pă­rinții lui. Aceștia nu e­rau de a­cord cînd ve­nea vorba despre for­ma­­rea unei fa­milii, iar pînă la urmă mama a fost nevoită să nas­că prematur. De atunci, cei doi și-au ur­mat via­ța în funcție de ca­rie­ră, fără a-i o­fe­ri prea multă a­tenție lui Santosh. Pînă la zece ani erau fe­ri­ciți că aveau un co­pil liniștit, care nu vorbea prea mult, pînă cînd com­­por­tamentul lui a în­ce­put să le pară „anormal”, sau „dezordonat”. Psi­ho­logul, în­cetul cu în­ce­tul, a început să-și pu­nă și el întrebări le­gate de băiat, dacă chiar su­ferea de o problemă medicală sau poate că pu­tre­zea­la pornise de altundeva.

Singurul care i-a fost alături era bunicul său, ce i-a sădit învățături despre moralitate, cultură și umilință. Abia la 23 de ani, cînd a și scris această autobiografie, a început să re­a­lizeze ce voia de fapt să-i spună acesta, chiar dacă diferențele dintre generații sînt o altă idee pe care o dezvoltă pe parcurs.

Și-a iubit bunicul și niciodată nu s-a sim­țit apropiat de tatăl său, care avea, însă, același background cultural ca al părintelui său. În­țe­lep­ciunea a sărit, parcă, o viață de om și a fost transmisă mai departe lui Santosh, un „duffer” ca oricare altul,  dar care s-a săturat să-i mai fie frică de banal.