Televiziunea Voințelor Răstălmăcite

Este cel puțin bizar momentul ales de către Autoritatea Na­țio­na­lă de Administrare Fiscală (ANAF) să înghețe conturile Te­le­viziunii Pu­­blice Române, pe fondul unor da­torii la bugetul de stat care da­tea­ză de opt ani de zi­le. În primul rînd, pentru că de­ci­zia a fost luată cu cî­teva luni î­na­in­tea debutului O­lim­piadei de la Londra, pentru ca­re Societatea Ro­­mână de Tele­vi­ziu­ne (SRTV) deja a înaintat o par­te din plată, iar sistarea plății presupune și pier­de­rea drepturilor de a difuza.

În al doilea rînd, pentru că aceasta vine în mijlocul campaniei electorale, or, dintre toate televiziunile de pe piața mediatică ro­mâ­nească, TVR este cea mai strict re­gle­mentată în ceea ce privește o e­chi­distanță a timpului de emisie o­fe­rit fiecărui candidat.

Și dacă nu se va gîndi un plan de eșalonare a datoriei, care să-i per­­­­­mită televiziunii acces la fondu­rile necesare pentru a-și plăti an­ga­ja­ții și de a cumpăra con­ți­nut, TVR va a­jun­ge să difuzeze, la toa­te postu­rile sale, reluări. Fiindcă u­na dintre cele mai mari frustrări ale ANAF-ului este faptul că, pe a­genda postului pu­blic, contractul cu statul ro­mân era ultimul la coa­dă pentru e­șa­lo­na­re. Pentru care, nu lipsiți de un anumit grad de ob­tuzitate, cer ex­pli­ca­ții. Care, la rîn­dul lor, sînt greu de oferit. Însă pu­tem să credem că a­cest controversat Consiliu de Ad­min­istrație al SRTV și-a imagi­nat că, între res­tan­țele către gigantul a­me­rican de cablu NBC Universal, e­șa­lo­na­rea plății pentru dreptul de trans­misie a meciurilor de fotbal din Champions League către UEFA (în valoare de zeci de milioane de euro) și datoriile la bugetul de stat, a­cestea din urmă vor fi singurele în privința cărora vor pu­tea să pri­meas­că clemență și în­țe­le­gere.

Pînă și matematica este sim­plă. Aceste datorii față de bugetul de stat au început să se acumuleze din 2005, ajungîndu-se în prezent la aproximativ 273 de milioane de lei, în condițiile în care, pînă la sfîr­șitului anului, SRTV are de plătit mai mult de 222 de milioane de lei către „di­verși furnizori”. Asta nu ar însemna că trebuie făcută pla­ta după principiul „întîi în afară și apoi în țară”, dar dacă decizia ANAF este lipsită de im­plicații po­litice, ar trebui reevaluată. Pentru că, luptîndu-se cu interese po­­­li­ti­ce, o nevoie mare de reor­ga­ni­za­re și cu presiunile financiare, Te­le­vi­­ziu­nea Română nu va putea re­zis­ta. Și, dacă mai sperăm la mass-me­dia sănătoase, nu ne permitem să piardă pe nici un front.

Cătălin HOPULELE