Sentimente în alb-negru

Filmul „The Giver” prezintă o comunitate aparent perfectă, fără război, durere, suferință, diferențieri sau alegere. Un tînăr pe nume Jonas este ales pentru a învăța de la predecesorul său despre durerea ade­v­ă­ra­tă și plăcerile lumii „reale”.

Fanii filmului „Divergent” (apărut în 2014) o să constate în mod firesc că „The Giver” seamănă izbitor de mult cu cel dintîi. Cu toate acestea producția de față este ecranizarea unui roman apărut în 1993, cu aproape 20 de ani înainte de seria „Diver­gent”. Într-adevăr, este păcat că filmul „The Giver”, proiect ținut atît de mult pe raftu­rile bi­bliotecilor, apare după „Divergent”, „Hunger Games” și alte filme cu ado­les­cenți. Posibil că în anii ’90, cînd a apărut cartea semnată de Lois Lowry, ecranizarea ar fi făcut o senzație, dar și acum, după apariția altor filme, pelicula merită a fi văzută.

Proiectul cinematografic pictează un tablou al lumii ideale, lipsită de conflicte și neînțelegeri, dar totodată o lume în care nu există sentimente, culoare, muzică, senzație de cald sau frig. Toți văd lumea dintr-o sin­gu­ră perspectivă, în alb-negru, un lucru pre­zentat bine de pelicula lipsită de culori. Cuvintele și-au pierdut valoarea sau au ră­mas în mintea oamenilor ca arhaisme. Vor­bele care exprimă sentimente ca „a iubi”, „a muri”, „a se împrieteni” nu mai există. Toți sînt vrăjiți sau mai bine spus drogați, obli­gatoria injecție de dimineață îi transformă în albinuțe harnice, politicoase și binevoi­toa­re.

Actorii principali s-au descurcat cu ro­lu­rile lor, iar pe fețele acestora nu se citesc emoțiile, doar lucruri firești sau anumite reflexe umane – a învăța, a-și iubi viața sau a-și ajuta aproapele. Brenton Thwaites, că­ru­ia i-a revenit rolul principal, și Meryl Streep, șefa comunității, au fost nomi­na­li­zați la Oscar. Jeff Bridges, dascălul lui Jo­nas, a putut să redea, la rîndul său, omul în interiorul căruia se ascund un amalgam de emoție și pasiune, un ocean imens de viață, un taifun care trebuie să îl țină în sine, ne­avînd dreptul să-l dezvăluie altcuiva. In­trînd în pielea protagonistului s-a văzut do­rința de a împărtăși cuiva ceea ce simți, dorința ca lumea din interiorul tău să nu dispară odată cu tine.

Pe lîngă jocul minunat al actorilor și efec­tele grafice, muzica de fundal, de asemenea, a dat viață ecranizării. Soundtrack-ul „Ordinary Human” a grupei OneRepublic, scris de solistul trupei Ryan Tedder după ce a citit cartea, descrie societatea distopică în care trăiește omenirea din viitor. „The Gi­ver” este un film ce povestește din perspectiva filosofică cine este omul și unde, prin intermediul protagonistei al cărei rol a fost jucat de Maryl Streep, ne dă de înțeles că oa­me­nii nu ar trebui să aleagă profesia care îi reprezintă, familia sau prietenii, deoarece ei niciodată nu vor putea alege corect.