Prima zăpadă de vară

Regatul a avut pace pentru 17 ani. Și oamenilor nu le-a fost rău. Au trăit una dintrele cele mai lungi veri din ultimele secole bucu­rîndu-se de liniștea din familiile lor, în timp ce regele Robert s-a îngrășat și a trăit pe vin și fosta glorie. Pentru că în regatul Weste­ros veri­­le sînt fructuoase și durea­ză ani, la fel ca iernile în care soarele stă as­cuns și frigul omoară mai re­pe­de decît foamea. Și iarna se a­pro­­­pie.

Serialul „Game of Thrones” (Urzeala Tronurilor) difuzat și produs de cei de la HBO după seria de romane „A Song of Fire and Ice” (n.r. Un cîntec al focului și gheții), scrisă de George R.R. Martin, înfățișează o lume crudă, dar dreaptă, în care onoarea și fa­mi­lia sînt mai importante decît propria-ți viață. Dar o lume în care orgoliile încep să se agite și în care trădătorii nu se mai diferențiază de cei care puneau cel mai mare preț pe onoare.

Chemat la curtea regelui să-i slujească pe post de mînă dreaptă, lordul ținutului Winterfell din nord, Ned Stark, se găsește prins într-o intrigă în care educația sa de războinic nu-l va ajuta decît să-și îngroape membrii familiei. Dar nu va ajunge să o facă. Fiul său a fost la un pas de moarte dar a rămas invalid pe viață și soția sa a fost ata­cată. În jurul său toți complo­tea­ză iar cînd regele este rănit într-un accident de vînătoare, toate solu­țiile care îi oamenilor din jurul său miros a complot și au gust a tră­dare.

Pentru că lucrurile n-au fost niciodată ușoare în cele șapte rega­te. Nici pe vremea regelui Aegon Cuceritorul și a dragonilor cu ajutorul cărora a unit ținuturile. Acum însă, dezbinate, prinse în luptă pentru un tron pe care nu îl vrea nimeni, vechile cla­nuri de pe regatele din Wes­te­ros vor rămîne descoperite în fața unor dușmani crezuți demult apuși, care sînt aduși la viața doar de poveștile cu care dădacele adormeau tinerii prinți în nopțile reci.

Dacă nobilii au uitat de pericolele care vin o dată cu iarna, oamenii de rînd nu au făcut-o. Cu cei mici de mînă și cu un cuțit la cingătoare, și-au strîns viața în cîteva coșărci. Cînd va veni noap­tea cea lungă, nu își vor lăsa prun­cii să fie uciși de Ceilalți.

Cătălin HOPULELE