Ghidul unui student flămînd
Mai plați ca ecranul 26 mai 2011 Niciun comentariu la Ghidul unui student flămînd 3Cînd vine vorba despre emisiunile culinare, studentului român nu-i prea lasă gura apă. Asta pentru că nu și-ar permite niciodată să mănînce caviar sau fructe de mare, iar dacă ar face-o, nu i-ar ajunge nici pe-o măsea. Pe principiul „n-am să am niciodată ingrediente pentru o cină în stilul bucătarilor șefi ai restaurantelor de cinci stele”, ne deschidem frigiderul și facem o pizza cu ce ne-a mai rămas din pachetul de acasă. Așa, doar ca să nu ne culcăm nemîncați.
Iar dacă ar vrea să facă un meniu pentru românul de rînd, Jamie Oliver ar trebui să se uite la emisiunea de pe Discovery a lui Bear Grylls. Nu pentru că ar fi în pană de idei, ci pentru că așa ar fi sigur că ne-am permite și noi să facem rost de alimentele necesare. Asta pentru că se găsesc, la propriu, pe toate gardurile.
Dar pînă atunci, am putea să furăm unele din tehnicile de supraviețuire ale lui Grylls, să știm ce să mîncăm cînd bursele nu vin la timp, sau cînd rămînem fără bani și colegii de cameră s-au săturat să împartă în fiecare săptămînă bucatele de acasă cu noi. Salată din rădăcini de copac sau din alte buruieni care cresc în parcul de lîngă universitate ne-ar prinde bine la micul dejun, iar la amiază, o mâncărică din bulbii lalelelor ofilite din fața Casei de Cultură a Studenților, cu un pic de bulion, ne-ar ține burțile pline.
Sînt doar cîteva dintre meniurile pe care ni le-ar recomanda Grylls dacă am reuși să-l aducem aici. Iar când nu mai avem bani de o cafea la Balenă, ne putem găsi energia de dimineață în țepii cactușilor colegei de cameră, pe care s-a chinuit să-i crescă și care oricum nu vor înflori niciodată.
Soluții sînt, iar în vremea de foamete studențească sigur nu am muri de inaniție. Și nici dacă ne-ar da afară din cămin, pe veșnicul motiv de neplată, nu am duce-o mai rău. Tot emisiunea de pe Discovery ne învață ce să facem, doar să nu se prindă părinții că am cheltuit banii pe bere. Un hamac bine prins de crengile copacilor din Copou ne-ar ține loc de culcuș și ne-ar proteja de ploaie.
Și se poate, vă spun că ieri am văzut un cerșetor ascuns după un tufiș înfrunzit, în Fundație. Cred că s-a uitat și el la Bear Grylls, pentru că nu i se vedeau decât picioarele, iar ramurile dese îl protejau de soare.
Alexandra ȘANDRU
Adaugă un comentariu