După bani, cu polonicul

Dacă ieri spuneam că „ro­mânul s-a născut poet”, azi știm că „Românii au talent”. Am lă­sat de­­oparte poeziile învățate la școa­lă și, îmbrăcați în straie de săr­­bă­toare, am pornit să ne ară­tăm „da­rul” la televizor în fața ru­delor, pri­etenilor și a celorlalți ro­mâni din nor­dul, sudul, estul sau vestul ță­rii.

Iar pentru ca re­pre­zentația să fie excepțională, am luat și cățelul cu noi. L-am în­­viat și pe Dracula, poa­te totuși pî­nă la final reușește să pună pe fu­gă o parte din cei înscriși în con­curs. Am mai luat cîte ceva în desagă, să fim si­guri că talentul se înzecește dacă pe lîngă vo­cea moștenită de la ma­ma adaugi niș­te creioane, foi și mingi co­lo­ra­te. Iar înainte să ur­căm pe sce­nă, ne-am întins bine oa­sele, cît să stea mai artistic prinse în în­che­­ietură și să impresioneze de la pri­ma vedere.

Juriul ales „ca la carte”. Un tip dur, de neînduplecat, o „ea” blîn­­dă, care ar putea să accepte și un „ma­gician” care face min­gi­­le să sa­ră și un al treilea tip, un fel de mi­x între primele două ca­rac­te­re. Nici prea sever, dar nici prea u­șor de convins de dialogul din­­tre o mascotă și animatorul ei. La pri­ma emisiune, cînd l-a auzit pe Narcis, băiatul care a de­­mon­strat că timiditatea sa as­cunde o vo­ce de contratenor ire­pro­­­șa­bi­lă, Andra a reacționat pre­­cum Amanda Holden în 2009, cînd a rămas la fel de im­pre­­siona­tă de vocea copilei de ze­ce ani, Hollie Steel, în emisiu­nea „Britain’s got talent”.

Ei, să nu credeți că ne-am sco­tocit prin carcasele prăfuite și am găsit noi ideea. Americanii au fost mai rapizi, ca de obicei. Du­pă ce a avut succes la ei și a­poi în A­me­rica Latină, Ori­en­tul Apropiat și în unele state din E­uropa, au vîndut și celor de la Pro TV formatul de audi­en­­ță ma­ximă. Iar rezultatele au fă­­­­cut is­to­rie. A doua emisiune di­­­fu­zată pe 4 martie a scos cel mai bun punc­taj de rating din 2002 și pî­nă în prezent pentru un pro­­gram de divertisment.

Adevărul e că ne-am și a­mu­zat. Cu o perdea pe corp s-a fă­cut sen­zație, cum numai Lady Ga­­ga re­ușeste. Apoi și dansul ce­­lor cîțiva colăcei al prietenului Gă­guței ne-a provocat, dacă nu să în­chidem televizorul, măcar să schimbăm postul. Iar ce a ur­mat săptămîna asta, ne-a arătat iar cît de mare e grădina României.

Iulia CIUHU