Critica rațiunii în doi

Mai plați ca ecranul Niciun comentariu la Critica rațiunii în doi 1

Deși ai avea impresia că se re­inventează teoria chibritului, te con­trazic fețele cunoscute ale lui Pleșu și Liiceanu în cel mai televi­zat mod posibil.

Așezați la o masă rotundă și cu valorile uni­versale în buzunar, cei doi scri­itori meșteșugăresc cu tact te­me­le scăpătate de viață în chip de pre­față. O prefață la via­ță, să spu­nem. Despre ură, despre invidie, des­pre speranță, despre frică se scor­nesc idei cu ambitus mare, par­tizane fi­lo­so­fi­ei. Zici că s-ar fi gîn­dit cineva să îi aducă un oma­giu lui Cicero: de amicitia, de as­tăzi.

Cele 50 de minute cu Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu de pe TVR1 sînt libere să adere la ori­ce fel de timp și spațiu pentru că dez­baterea propriu-zisă nu pare a fi nici deliberată, nici împrumuta­tă și nici măcar constrînsă de ope­ratori panicați. „De obicei nu anun­­țăm titlurile emisiunilor noas­­tre, nici de data asta nu am fă­cut-o”, își începe relaxat Li­i­cea­nu discursul despre frică.

Răspunzînd la dialog, Pleșu pro­­fită de prima „madlenă a fri­cii” ca­re îi încolțește în minte și în­­cepe să povestească animat un epi­sod din co­pilărie: „am stat cî­te­va ore în­chis într-un grajd, pentru că de cîte ori deschideam ușa graj­dului ca să ies, patrula o cloș­că prin fața ușii”. De­sigur că perspec­tiva autobio­gra­fică a scrii­to­ru­lui nu deranjează și poate nici fo­bia sa co­pi­lă­reas­că, însă „dilema veche” rămîne dacă toată emi­­siunea s-a discutat pe lim­ba pă­să­reas­că.

Ei bine, nu. Exemplul a fost dat pentru „a nu părea în­fri­co­șă­tori de la început”, cum a spus chiar Pleșu. Și îl credem pe cu­vînt pentru că nu peste mult timp, te­ma și-a găsit locul în „ma­rile frici ale Occidentului” și apo­teotic în „spa­ima recurentă de sfîrșitul lumii”. De la sindromul drobului de sare, și anume că „poți să te temi toată viață de te­ro­rism și s-o în­curci cînd mergi pe bicicletă”, pînă la teama su­pre­mă de apoca­lip­să, cei doi scrii­tori testează în la­borator toate for­mele de spaimă vă­zută și ne­vă­zută cu sentimentul uman că, și în emisiunea de față simt o frică unul față de celălalt toc­mai pentru că e vorba de o po­le­mică televi­zată.

Morala: fie că te ascunzi du­pă degete, fie că te dai rotund în fa­ța colegilor de breaslă, e bine să îți mai aprindă cineva becul sau televizorul chiar dacă, de re­gu­lă, nu ești claustrofob.

Adelina FULGA

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top