Răzbunătorii: din șah-mat în shut down

După „Infinity War”, Marvel trebuia să scoată ceva care măcar să egaleze impactul acestuia, altfel risca să cadă în capcana filmelor Star Wars, care s-au transformat într-un adevărat magnet de hate pentru Disney. Iar prin martie, atunci cînd a ieșit „Captain Marvel” și a lăsat fanii nefeminiști cu un gust amar, n-am mai dat multe șanse francizei Avengers.

Însă „Avengers: Endgame” îi are ca regizori pe Anthony și Joe Russo, cei doi frați care au regizat și partea anterioară, dar și alte filme Marvel de succes printre care Captain America: Civil War sau Captain America: The Winter Soldier, ceea ce promitea deja un stil de filmare care să nu plictisească. Nu pot decît să-i laud pe frații Russo pentru că au știut să gestioneze fiecare secundă din cele trei ore în așa fel încît acțiunea să nu pară tărăgănată, dar nici grăbită pentru a include prea multă. Cadrele lente din primele minute au prezentat la fix niște Răzbunători debusolați, fără niciun scop în afara „răzbunării”. Filmul n-a reușit, totuși, să evite clișeul „răzbunarea nu rezolvă nimic”, însă a trecut rapid de el și s-a concentrat, mai degrabă, pe aspectul interior al personajelor.

Jocul actorilor a fost pe măsură, fiind, pentru mine, primul film Marvel în care n-am fost deranjat de lipsa scenelor de luptă, ba chiar am urmărit parcursul personajelor în bătălia om versus destin. Robert Downey Jr. a arătat încă o dată că rolul din „The Judge” n-a fost forțat și că poate să repete sensibilitatea lui Hank Palmer și din postura unui miliardar arogant care-și așteaptă sfîrșitul în mijlocul neantului. Pînă și Mark Ruffalo și Chris Hemsworth au reușit să scape de fața lipsită de expresivitate pe care au avut-o în primele filme, ceea ce nu s-a întîmplat însă și cu Brie Larson, care a confirmat încă o dată că patetismul politic ce a lansat Captain Marvel pe marile ecrane nu a lansat și un joc actoricesc pe măsură.

Pe partea vizuală, cadrele aproape că te făceau să uiți de cinema, profitînd la maximum de expunerea 3D, iar efectele speciale au fost pe măsura celor din „Infinity War” – planetele aveau ceva specific, o vegetație și o configurație care nici să nu le asemene cu Pămîntul, nici să nu intre în clișeul unei singure culori dominante. De asemenea, mă aștept să văd măcar o nominalizare la Oscar pentru coloana sonoră realizată de Alan Silvestri, cel care a compus muzica întregii trilogii Avengers, dar și a altor filme Marvel cum ar fi „Captain America: The First Avenger”.

M-am numărat și eu printre aceia care au așteptat pînă s-a stins proiectorul în sală și am oftat alături de mii de fani cînd s-a întîmplat asta. Dar „Avengers: Endgame” chiar asta este – sfîrșitul jocului.