Petrecerea nebunilor

Au încercat de toate: i-au pus foarfece în loc de mîini, l-au transformat în directorul obsedat al unei fabrici de ciocolată, i-au scos ochii, l-au machiat cu creion dermatograf și l-au făcut să duhnească a rom. Degeaba. Johnny Depp rămîne răsfățaul femeilor. Recent, l-au făcut nebun, pălărier nebun. L-au aruncat în Țara Minunilor alături de o Alice mult mai matură, dar la fel de idealistă.

În ultima ecranizare a poveștii lui Lewis Caroll, Tim Burton își face de cap cum știe el mai bine și transformă „Wonderland-ul” într-o lume splendidă și înfricoșătoare. Cu un scenariu un pic cam neglijent și dialoguri ceva mai seci, regizorul își păstrează meritul de a fi creat un film „vizual”, în care peronajele sînt fabuloase, iar lumea este așa cum nu ți-ai imaginat-o vreodată. Povestea veche își pierde din uz, datorită caracterelor noi, care capătă trăsături diafane sau grotești, aduse pînă la hiperbolizare. Chiar și Alice, interpretată de aproape necunoscuta Mia Wasikowska, este ceva mai diferită în a doua călătorie a sa în Țara Minunilor.

Ea ajunge aici aproape întîmplător, preferînd iepuri cu jachetă unui viitor blazat alături de un soț obligatoriu și mai mult decît anost. Păstrînd și idei din ecranizarea lui Walt Disney din 1951, Burton jonglează pe marginea poveștii originale. Desigur, mai are ceva ași în mînecă, o gașcă de actori renumiți: Anne Hathaway în rolul Reginei Albe, Johhny Depp, care face petrecerea cu ceai și mai demențială, un Crispin Glover fără scrupule și Helena Bonham Carter care intră minunat în pielea Reginei Roșii. Acest ultim personaj, destul de puternic, va fi unul ale cărui replici vor fi citate mai tîrziu. Pentru că, dacă nu v-a plăcut povestea, Regina Roșie are pentru voi o singură soluție: „Tăiați-le capetele!”.

Anastasia CONDRUC