Menajera cărților cu povești perverse

Soldați mărșăluind prin ploaie și copii îm­brăcați sărăcăcios, cîntînd în urma lor. Te afli în Coreea anilor ’30 și, pînă să-ți dai sea­ma de asta, te-ntîmpină o tînără c-un copil în brațe. The Handmaiden ar putea fi o po­ves­te de iubire sau, la fel de bine, ar putea fi un thriller psihologic. Nu vei reuși să te ho­tărești asupra genului nici măcar spre sfîr­și­tul filmului, cînd i s-au descurcat toate i­țe­le. Intrigat, îți vei reînnoda atenția de ca­dre­le care se derulează unele după altele, în fa­ța ochilor tăi, și vei începe să-nțelegi că tî­nă­ra care poartă copilul pe brațe este o hoa­ță de buzunare, ruptă din sînul unei afaceri bi­zare și tîrîtă în planul unui escroc care-și spu­ne contele Fujiwara: Sook-hee va fi menajeră la moșia unui bătrîn colecționar de cărți erotice, unde o va sluji pe Lady Hi­de­ko, nepoata acestuia. Ea va trebui să o fa­că pe Hideko să se îndrăgostească de falsul con­te pentru ca, în termen de cîteva zile, acesta să se căsătorească cu ea, să o trimită într-un azil de nebuni și să-i ia întreaga avere. „Ceea ce îmi doresc – cum să o spun? – este să co­mand vin, fără a-mi coborî privirea și la preț”, este do­rința personajului principal.

Ajunsă la moșie, Sook-hee primește numele Tamako. Aici îl descoperă pe un­chiul Kouzuki, în persoana bătrînului co­lec­ționar de cărți. Cu fetișuri cel puțin ciudate, acesta o forțează pe Hideko să pună în scenă operele erotice care se află în pose­sia sa – „sînt doar un bătrîn căruia îi plac poveștile perverse”, se scuză bătrînul. La interpretările lui Hideko iau parte doar un anumit tip de spectatori: aristocrați gata să cumpere cărți din vasta colecție de manuscrise, aici strecurîndu-se și contele Fuji­wa­ra. De-aici, ești plimbat dintr-un plan în altul, bruscat din cînd în cînd spre cîte-o scenă gro­tescă și invitat să te așezi cuminte pentru următorul cadru.

Inspirat de romanul scriitoarei Sarah Wa­­ters „Din vîrful degetelor”, filmul lui Chan-woo Park nu-ți va da drumul pînă cînd nu vei scăpa măcar trei semne de ex­cla­mare. Va trage de tine și de simțurile tale cînd te-aș­tepți mai puțin, va da la o parte tot ce-n­seamnă morală sau etică și-și va plim­ba ba­gheta magică peste admirația pe care le-o porți actorilor: cei care fac magie pe ecra­ne­le de sticlă.