Geometria predată de anii ’30

În cel mai nou film al său, Café Society, Wo­ody Allen pune mîna pe-o clepsidră și o răs­toarnă cu susul în jos, lăsînd să-i alunece printre pereții de sticlă, firul anilor ’30. Mi­nut cu minut, filmul țese povestea unui tînăr care își culege aspirațiile din buzunarul neîn­că­pă­tor al New York-ului și le aduce la Holly­wood, printre clinchetul paharelor de șam­pa­nie și numele starurilor vremii. Înfășurate în pixeli, cadrele de film ți se perindă ghidușe printre gene și, mai apoi, se lipesc de retină. Luîndu-și ca punct de reper decada în care s-a născut, Woody Allen regizează și scrie des­pre așa-numita cremă a societății.

Bobby Dorfman este un tînăr ambițios, care își dorește un viitor diferit de cel pe care i-l poate prezice New York-ul, așa că își a­du­nă visele și le împachetează pentru Holly­wood. Știe că unchiul său Phil are deja o ca­rie­ră de succes acolo și își închipuie că nu-i va fi greu să înceapă din punctul acesta. Un loc de muncă la biroul unchiului său, petreceri extravagante și introducere în lumea nu­me­lor cu greutate – într-o astfel de notă se scriu primele pagini din viața la Hollywood pentru Bobby Dorfman.

Axul pe care se poziționează intrigile fil­mului este clasicul triunghi amoros, pornit din pasiunea unui bărbat în vîrstă pentru se­cretara sa, o femeie cu mult mai tînără. Se do­vedește că atît Bobby, cît și unchiul său, Phil, sînt îndrăgostiți de Vonnie, secretara acestu­ia. Atît de îndrăgostiți încît sar peste etapa flu­turilor din stomac și trec la propuneri de că­sătorie.

Woody Allen alege să interpreteze chiar el vocea naratorului, aducînd anumitor scene accente melancolice și poate puțin cam si­ro­poase, dar care încheagă mai bine sub­stan­ța filmului. Cît despre semnul de întrebare prins între ultimele rînduri și făcînd presiuni asu­pra titlului, Café Society înseamnă viața fas­tuoasă din New York la care se întoarce Bobby cînd își revizuiește planurile de vi­i­tor. Ajuns aici, el începe să muncească în clubul de noapte al fratelui său, Ben, iar senzația că filmul începe din nou domină serile stropi­te cu băuturi scumpe și face loc dezamăgirilor.

Café Society te invită la Hollywood să vezi ce-i cu societatea înaltă, îți dezvăluie din ocupațiile gangsterilor și îți trasează liniile unui triunghi amoros de modă veche. Din cînd în cînd, te plimbă de la o petrecere la al­ta și, după 96 de minute, te aduce înapoi a­­casă și te lasă să visezi cu ochii deschiși la un ce-ar fi fost dacă cu multe semne de în­tre­bare. Uite-așa o să rămîi tu cu gustul pre­tențios al anilor ’30 în gură.