Filmat pe lînă de aur

În calitate de actor, pînă în 2004, Ben Affleck devenise un adevărat pa­ria, apărînd numai în pelicule care ar fi nimicit cariera oricui. „Dare­de­vil”, „Gigli” sau „Pearl Har­bor” fiind une­le dintre păcatele cu care timp de mulți ani a trebuit să trăias­că acesta. A re­u­șit însă cumva să le is­pășească, alegînd să meargă pe calea regiei și realizînd trei filme consi­derate nu doar bune, dar ultimul fi­ind și-un pretendent al premiului Os­car pentru cea mai bu­nă peli­cu­lă. Începînd cu „Gone, Baby, Go­ne”, urmată de „The Town” și în­che­indu-și jackpotul cu „Argo”, care a cîș­tigat pînă acum trei Globuri de Aur.

Pelicula spune povestea lui Tony Mendez, un specialist CIA, care elaborează un plan pentru eli­bera­rea a șase reprezentanți ai Ame­ricii din Iran, după ce ambasada lor de acolo este asaltată de manifestanți. Planul său se rezumă la re­alizarea u­nui film închipuit, o co­pie după „Star Wars”, în care el joacă rolul produ­că­torului iar ostaticii, as­cunși la am­ba­sada Ca­na­dei, vor por­tretiza cîte un membru al e­chi­pei de producție. Ast­fel, avînd fie­care cîte o identitate secretă, speră că vor putea tre­ce de aeroportul Ira­nului, înapoi spre țara mamă.

Oricît de ridicol sună acest plan, pelicula se bazează pe un fapt real, în 1979 existînd o criză în­tre America și Iran, țara islamică trecînd printr-o revoluție. De ase­me­nea, un document secret al CIA ca­re prevedea strategii și planuri de controlare al Iranului ajunsese în mîinile revoluționarilor. Această par­te, Affleck o prezintă foar­te pe scurt, axîndu-se mai mult pe cei șa­se ostatici și pașii urmați pînă în mo­mentul salvării lor.

Filmul reușește să amestece dra­ma americanilor, captivi într-un ți­nut ostil, antrenat de nenumărate discursuri și intervenții guvernamen­tale din partea Iranului să uras­că ținutul ame­rican mai ceva ca pe un diavol, cu mo­mente de comedie. Acestea intervin în scenele din Hollywood, în care au­toparodia e evidentă. Dar „Argo” are și punc­te­le sale slabe, personajul pe care Aff­leck îl și interpretează, fiind unul din­tre ele. Măcar machiajul îl prin­de, bar­ba și părul anilor ’70 potrivindu-se cu perioada în care filmul are loc.