Dragon fără imaginație

Titlul „Dragonheart 3: The sorcerers curse” mi-a amintit de primele filme SF care mă fă­ceau să stau vinerea pînă la miezul nop­ții. Niș­te imagini cu dragoni mi-au ve­nit în minte. Cî­te­va explozii de lumini pe cer ca niște artificii și o luptă aprigă pentru o i­ni­mă de dragon este tot ce îmi a­min­tesc. Mi-a plăcut atunci. A­ceas­ta este prima par­te a seriei „Dragonheart” din 1996.

Po­­vestea ce se vrea a fi partea a treia din rîndul filmelor despre „inima de dragon” este una simplă. Gareth, un băiat orfan se an­­tre­nea­ză să devină cavaler, însă fără o șpa­gă con­si­derabilă, nu îi sînt date armura și spada. Spe­ră că meteoritul pe care l-a pri­vit căzînd o să-l ajute să-și cumpere sta­tu­tul de cavaler, dar stea­ua plină de aur s-a do­vedit un dragon cu ouă de aur. Numele rep­tilei zburătoare a fost ales în grabă pentru că dragonul Drago nu este un nu­me prea reușit. Reptila i-a mai dat ceva tî­nă­rului, i­ni­ma sa. Cei doi și-au unit simțurile și ceea ce simtea unul, simțea și celălalt. Iar dacă a­ceș­tia nu luptau împotriva unui vrăjitor ma­­le­fic, filmul nu era complet.

Pelicula vrea să aducă în prim plan cîteva prin­­ciipii pe care americanii nu le uită ni­cio­­da­tă cum ar fi loialitatea, curajul și mai ales iubirea. Asta este bine, însă nu clișeele în jurul cărora este construit fimul nu este de­ranjant, ci faptul că se vede că este făcut în totalitate pe calculator. Plus că în timpul vi­zionării gîndul fuge la animațiile lui Dean DeBlois mult mai bine realizate, des­pre „Cum să îți dresezi dragonul”.
Regizorul filmului „Dragonheart 3”, Co­lin Teague, este specialist în seriale TV. Plus că și-a ales să lucreze cu oameni din a­ce­eași sferă. Scenaristul Matthew Feitshans are puțină experiență în lumea cinema­to­gra­fiei, nu a mai scris decît pentru filmul „Că­pitanul Sky și lumea viitorului”. Ac­to­rul care joacă rolul lui Gareth, Julian Mo­rris, a apărut în cîteva filme de groază cu și pentru adolescenți, dar și în extrem de multe seriale. Tamzin Merchant pare a fi singura care are experiență adevărată în acest do­me­niu, dar nu poate să le facă ea pe toate. Fap­tul că regizorul a încercat să facă altceva este de aprecat, dar mai bine ar fi să nu mai în­cerce.

Poate doar metoda de produției s-a mo­der­nizat căci „Inima de dragon” nu este de­cît o idee care a avut succes în 1996. A fost re­ciclată în anul 2000 și re-reciclată în 2015. Fil­mele SF nu mai sînt o noutate nici pentru oa­menii simpli, ce să mai vorbim despre criticii de film. „Dragonheart 3” este un film pentru o seară de sîmbătă în care nu mai contează la ce te uiți, important este să te relaxezi.