Cine a măturat Vestul

Fă un stop cadru Niciun comentariu la Cine a măturat Vestul 2

Răzbunarea te împinge să muști, să te zbați, să lovești și să închizi ochii în fața rigorilor societății. Să te rupi de lu­me, să-ți faci culoar și să îți canalizezi erupția pe un singur gînd: să ucizi. Ți se ascut simțurile ca unui a­ni­mal ră­nit, care nu vede decît următoarea țintă și nu are nevoie de lege, poliție sau un tribunal ca să dea sentința. Să fie că­lău devine singurul țel al existen­ței sale. După aceea, nu există decît un gol și singurătate. După aceea, poate muri.

Pe Mattie, răzbunarea se pare că a lovit-o peste ceafă. Cînd tatăl său a fost omorît de un găinar, a plecat să-i aranjeze toate afacerile. S-a tîrguit pentru ultimul cent ca să-i vîndă înapoi poneii, i-a recăpătat calul, a lăsat-o pe mama sa acasă să fie îngrijită de că­tre servitori și a plecat pe urmele uci­ga­șu­lui. A angajat și unul dintre cei mai buni șerifi, pe care l-a plătit cu banii din care familia sa ar fi mîncat cîteva luni de zile. Pentru Mattie, justiția nu e oar­bă, dar e leneșă, și răzbunarea e un duș rece în drumul spre maturizare. Are 12 ani și limba îi este mai ascuțită decît vîrful unei săgeți apașe. În drumul ei spre dreptate, va trece peste toate punțile Iadului, iar la urmă se va alege cu o întrebare: a meritat?

Cînd Jeff Bridges a fost no­mi­na­­lizat la Oscar pentru rolul său din „True Grit” („Adevăratul curaj”), îm­pre­ună cu pelicula în sine, criticii au ri­di­cat sprîncenele în cor și au năvălit în ci­nematografe. Drept urmare, vîn­ză­ri­le filmului s-au triplat în prima săp­tă­mînă după anunțarea nominaliză­ri­lor. Ei au găsit acolo un bătrînel scor­țos, care spune mai multe po­veș­ti într-o oră decît dinții rămași în gură și care doarme în magazia unei caș­ca­rabete chi­nezești și care ia lecții despre onoare de la o puștoaică de 12 ani. Un Client Eastwood dezbrăcat de clișee. Și com­parația cu idolul Vestului Săl­ba­tic nu prea le-a plăcut și au în­ce­put să bîrfească pe la colțuri de blo­guri.

După ce a cîștigat Oscarul și a fost chemat să-și ridice trofeul, Jeff încă nu era bărbierit. Mica tufă care-i atîrna sub bărbie îi dădea o sobrietate îndulcită doar de bucuria radiată de către ochi. El este genul de om ai cărui ochi zîmbesc și asta te îmbie să calci pragul multiplexurilor. Ca să vezi filme cu happy-ending și eroi ca­re călăresc spre apus, nu trebuie să dai nouă lei pe popcorn.

Autor:

Cătălin Hopulele

Director la Opinia studențească, reporter Ziarul de Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top