Rețetă: o doză de disconfort psihic

„Get out” te aruncă în mijlocul unor gîn­duri ce nu te bîntuie în mod obișnuit. A­ceas­tă peliculă sparge tiparul uzual al filmelor hor­ror, unde în general există un rău­fă­că­tor, iar finalul este tragic, prin abordarea unor su­biecte de tip atât social, cât și economic. Re­gizorul și scriitorul Jordan Peele își propu­ne să observe și să sublinieze tipuri de psiho­lo­gii umane într-o manieră care te face să îți pui semne de întrebare asupra lumii și cum func­ționează aceasta. Unul dintre aspectele sa­vu­roase ale acestui film este că, prin interme­di­ul acțiunilor, suspansul și starea de anxie­ta­te sînt construite treptat, captivîndu-te fără să îți dai seama. Temele și ideile acestei creații sînt greu de explorat fără a da prea multe detalii și fără a strica imaginea pentru cei care doresc să îl urmărească. Un element captivant, încă din primele minute, este muzica – piesele au fost alese cu intenția de a trimite cu gîndul la cultura oamenilor de culoare, genurile precum jazz-ul sau hip-hop-ul fiind specifice co­munităților afro-americane.

Prima parte a filmului prezintă un cuplu normal – Chris, un tînăr de culoare, și Rose, într-un apartament, pregătindu-se de o pri­mă vizită împreună la părinții lui Rose. Dar lu­­cru­rile se schimbă gradual, Peele introduce cu rapiditate prima scenă în care este întîlnit rasismul, oferind prima doză de anxietate și disconfort privitorilor. După ce ajung la pă­rin­ții lui Rose, lucrurile încep să devină din ce în ce mai ciudate pentru Chris. Prin detalii pre­­sărate pe alocuri, lucruri mici, subtile, este dez­văluită adevărata natură a familiei lui Ro­se și a prietenilor acesteia. Cu toții ido­latri­zea­ză corpul lui Chris și, în general, prezintă un mare interes pentru talentele atletice ale oa­me­nilor de culoare. Aceste aspecte duc la dis­cuții neplăcute și îi dau lui Chris de gîndit. În una din plimbările sale prin oraș observă ceva ciudat; toți oamenii de culoare erau an­ga­jați ai celor albi și fie crăpau lemne, tundeau peluza sau se ocupau de menaj. Fără a se baza pe scenele care te fac să sari de pe sca­un sau cele de natură grotească, violentă, peli­cula reușește să îți inducă o stare de anxie­ta­te, un disconfort psihic. La fel cum obișnuia Hitchcock – și Peele aplică aceeași abordare. Cînd vine vorba de frică, ceea ce te înspăi­mîn­tă mereu stă undeva ascuns și așteaptă să fie încorporat în scenariu treptat, sentimentul de neliniște și curiozitate putînd fi menținut pe tot parcursul vizionării.

Povestea filmului aduce la cunoștință și subliniază faptul că bărbații de culoare sînt a­desea exploatați în ariile sportive, muzicale și chiar și în zona modei. Regizorul folo­seș­te acest horror pentru a trage un semnal de alar­mă către comunitatea oamenilor albi, care a preluat elementele culturii celor de culoare fă­ră a oferi credit pentru acestea. De cele mai mul­te ori, apropierea culturilor a dus la ex­plo­­a­tarea uneia dintre ele sau pur și simplu la dorința de a prelua ceva, de a schimba, asi­mi­la sau de a șterge cu totul ceva ce pare că nu își are rostul în cultura respectivă, iar această pe­liculă prezintă într-o manieră aparte toate a­­ce­s­te aspecte.

Un film despre un cuplu aparent normal, „Get out” reușește să aducă la suprafață pro­blemele societății actuale.

Text de Elena TANASĂ