Un oraș fericit

E foarte darnic tînărul acesta. E atît de darnic că ți-ar da pînă și i­ni­ma lui plină de romantism. Mat Kearney este unul dintre cîn­tă­re­ții care mai cred că melodiile de dra­goste pot să atragă ceva mai mult decît un grup de tinere fane a­le serialului „Gossip girl”. Și se pa­re că i-a ieșit. Nu numai că se îl ascultă și fetele din România, dar și băieții îi gustă melodiile, fără să cadă în patetisme.

Ultimul album al cîn­tă­re­țului – „City of black and white” – es­te un album soft rock, fă­cut pentru cei care încă mai cred în dra­gos­te. Nu te plictisește prin me­sajele si­­ropoase din categoria „am să te iu­besc mereu, orice ar fi”, iar i­ne­vi­tabilele clișee nu te mai de­ranjează, cînd îi auzi vocea groasă și calmă. Pe un ritm alert, cu versuri sim­ple, „Closer to love” e o me­lo­die care trebuie să o asculți în timp ce vrei să te împaci cu prietena ta, spu­nîn­du-i că ea este singura care a re­u­șit „să te scoată la lumină”. Iar da­că tot nu ai reușit să o îmbunezi, „Life­line” trebuie să mear­gă. Mat a­duce puternic cu so­listul formației bri­tanice Cold­play, Chris Martin. Vocile lor su­nă asemănător, iar unele dintre ba­lade par a fi furate de printre pri­mele hituri ale artistului en­glez. La urma urmei, pe ambii i-ai a­uzit prin serialele americane „A­na­tomia lui Grey” sau „Ghost whis­perer”.

Într-un oraș gri, se pune să le în­trebe pe fete „care le este culoarea” ( n.r: “This whole city’s black and white / Tell me what is your co­lor”), apoi mai adaugă și mici or­che­strații acustice. Iar la final, îți a­du­ce a­min­te de Beatles, prin subti­le­le influențe folk. Fie el New Yok sau Iași, se pa­re că mulți ar vrea să trăiască în o­rașul lui Mat Kearney.

George GURESCU