Toamna unui singuratic

Damon Albarn ar putea fi nu­mit unul dintre autorii care compu­ne cu emisfera dreaptă a creierului. Cre­atorul formației Gorillaz își scrie un jurnal sub forma albumului The Fall, realizat cu un I-Pad în mî­nă, în turneul său prin nordul A­me­ricii. Compilația este un ames­tec de sunete de chitară, pian și tobe pe ritmuri rock, Britpop și rock al­ter­nativ.

Albumul începe cu „Phoner to Arizona”, cu sunete de tobe si chita­ră, fără versuri, pe post de alarmă că­tre fanii adormiți de un răsărit tîrziu al soarelui. „Revolving doors” este pie­­sa care trădează stilul obișnuit al formației, înclinînd mai mult spre muzica techno. Evoluție sau doar o e­scapadă dintre cei care nu știu cum a­rată o zi pînă la capăt, Albarn își con­tinuă drumul prin a-l cunoaște pe „Hill Billy Man” în „Detroit”. Piesa trece de la stilul celor de la Empire Ants la punk, pe acorduri de chitară, petrecînd o amiază plăcută în drumul spre Chicago. În acest mare oraș, Albarn se simte asemeni unor pun­gi zburătoare fără destinație. („Little Pink Plastic Bags”).

În drumul său, Gorillaz îl în­tîl­ne­ște pe „The Joplin Spider” pen­tru a-și aminti prin „Parish of the spa­ce dust” că autobuzul este casa lui. Își anunță cu fast so­si­rea în „Amarillo”, pe ritmurile electro, dark alternative și punk rock, sco­tocind ca șarpele prin Dallas („Snake in Dallas”). Cu o atingere parcă a celor de la Vanghelis, „Amarillo” este balada omului pierdut care așteaptă ca pe munte soa­re­le să îi răsară înainte, chiar dacă se află la apus. Își ține discursul în munți („The speak in mountains”) și așteaptă ca în „Aspen Forest”, pe un clinchet de casacadă, să îl întîlneas­că pe „Bobby în Phoenix”, un verita­bil cîntăreț de muzică country. Spre seară, soarele adoarme în Ca­li­for­nia, iar Albarn se întoarce acasă, dar nu înainte de a cînta un iodler în Se­attle, ca un triumf asupra singu­ră­tă­ții.

Un lucru e cert: The Fall rămîne orașul din drumul soarelui care, du­pă o luptă istovitoare cu sine insuți, risipește din umbră urma unui hoi­nar neînțeles.

Iustina AMBRONO