Singurătate uitată pe corzi

Album: „Mor­ning phase”
Artist: Beck
An: 2014
Gen: rock alternativ

Ritmurile de folk, pop și accentele orien­tale adunate și presărate deasupra cu o voce pătrunzătoare se concretizează într-un fundal perfect pentru momentele sensibile din viață. După o pauză de patru ani, artistul a­merican Beck scoate un nou album. „Mor­ning phase” este al doisprezecelea în cariera cîntărețului și reprezintă jumătatea perfectă a albumului din 2012 „Sea Change” deoa­re­ce se regăsesc aproape aceleași ritmuri și a­ce­leași transvoci.

Melodia „Morning” e ca o gură de aer dintr-o dimineață melancolică. Chitara pură de la început aduce mai mult a visare și vocea sună ca alarma de la ceas. „But can we start il all over again?/ This morning/ I’ve lost all my defenses/ Won’t you show me the way?” (Putem să începem din nou? În di­mi­neața asta/ Mi-am pierdut apărarea/ Nu vrei să-mi arați calea?). Sentimentul de singu­ră­ta­te cuprinde ascultătorul prin fiecare notă muzicală, aducînd odată cu el nevoia de a avea pe cineva drag alături. Artistul reu­șeș­te să ajungă la sufletul publicului tratînd lucrurile din alte perspective. Ridică semne de întrebare prin intermediul discursurilor filosofice despre puterea de control a inimii din unele piese precum „Heart is a drum”.

Albastrul devine culoarea singurătății, a răcelii din suflet și a existenței obosite în „Blue Moon”. Accentele de folk combinate cu cele orientale creează imaginea unui dans ritmat în jurul unui foc leneș. Contrastele dintre linia melodică vioaie și versurile pli­ne de mîhnire dau o aură interesantă piesei. Chitara muțește, vocea calmă și pătrun­ză­toa­re murmurînd pînă în visele cele mai adînci, alternînd între note joase și înalte.  „And tell me I’m dream, dream, dream, drea­ming and I’ll never wake up/A keepsake in a dresser drawer from who-knows-where / A symbol of your exegesis and mirror” (Și spune-mi că sînt vis, vis, vis și că visez, iar eu nu mă voi trezi/Un suvenir într-un sertar de cine știe unde/Un simbol de exegeză și o oglindă). De la libertate la confuzie, de la singurătate la strigăte stinse, piesa este reprezentația scenică unei inimi părăsite.

Melodiile de pe album te poartă prin iubiri neîmplinite, dar care nici nu ne­vo­ie de împlinire. Versurile acestui album nu s-au scris din fericire. Metaforele îm­pa­che­tate în ritmuri ce pătrund pînă în adîncul gîndu­ri­lor sînt legate cu firul imaginației ca­re dan­sează pe corzi.