Renașterea legendelor de metal

Metallica pare să fi renăscut, mai tineri, mai energici și cu melodii care depășesc cam toa­te materialele pe care le-au scos în ultimii ani, dacă nu chiar în cei 25 de ani de existență. Din ce­le douăsprezece melodii de pe „Hardwired … to Self-Destruct”, cel puțin zece au un mesaj con­sistent, o linie melodică pe măsură și o e­ner­gie de care nu au mai dat dovadă de mult timp. Melodiile „Atlas, Rise!” sau „Moth Into Flame” sînt revelatoare și aproape nici nu-ți vine să crezi că Metallica sînt cei care au dat naștere unor asemenea ritmuri.

James Hetfield, vocalistul și unul dintre chitariștii formației Metallica, și Lars Ulrich, bateristul născut în Danemarca, au scris u­ne­le dintre cele mai bune versuri ale for­ma­ției. Cu tentă mitologică, „Atlas, Rise!” face, evident, referire la titanul din mitologia grecească, cel care ține pe umeri cerul, pe cînd „Dream No More” amintește de Cthu­lhu și dorința sa de a se răzbuna pe umanita­te. „He sleeps under black seas waiting/ Lies dreaming in death/ He sleeps under cosmos shaking/ Stars granting his breath” (n.r: El doarme sub marea neagră, așteptînd/ Stă visînd în moarte/ El doarme sub cosmosul care tremură/ Stelele făcîndu-l să respire).

E greu să alegi o melodie preferată de pe albumul celor de la Metallica. Versurile sînt ușor de fredonat, energia ritmurilor te fac să dai din cap fără să-ți dai seama, iar suflul mo­dern transformă formația înființată în a­nul 1981 din niște fosile ale muzicii trash me­tal, în niște bestii neîmblînzite. Iar exact asta e și impresia atunci cînd asculți „Here Co­mes Revenge”, că James Hetfield a mîncat dintr-o tavă cu jăratic, s-a scuturat de trei ori și, de la solistul care devenise parcă lipsit de idei noi, s-a transformat din nou într-un star rock în adevăratul sens al cuvîntului. Iar versurile îl ajută la fel de mult, îi suflă în aripi și-l fac să se ridice în înaltul cerului îm­pre­ună cu tine. „I was born in anger’s fla­me/ He was Abel, I was Cain/ I am here, I’m hell un­bound/ Burn your kingdom to the gro­und, to the gro­und”, ne spune acesta, iar pe mîini, inevitabil, apar și buburuzele.

Criticii au numit albumul „Hardwired … to Self-Destruct” unul clasic, cel mai bun album al lor din ultimii 25 de ani, iar melodiile revelatorii. Și nu se înșală. Cu toate acestea cred că toate aceste afirmații nu se apro­pie de ceea ce au reușit, de fapt, cei de la Metallica să realizeze. O întoarcere aproape triumfătoare la energia și forța pe care o a­vea formația în primii ani după înființare. Iar acest lucru nu este o realizare ușoară pen­tru nimeni.