Povești de-acum o vreme
Ascultă de (la) noi 26 mai 2011 Niciun comentariu la Povești de-acum o vreme 14În ’98 cînta cu cei de la R.A.C.L.A. despre Gara de Nord, unde „seara aici verii mei de cartier se adună, stăm cu toții pe țigara Viceroy și berea Gambrinus”. Apoi, la un an mai tîrziu, ne-o cita pe femeia de serviciu, care spunea că „în ziua de azi toate alea-i greu” și se autointitula „MC-ul tehnic, creator de lexic”.
După alți doi ani, alături de Nai’gh’Ba și Stoe Toxxic, „sfida legile lui Newton și ale lui Coppernic” și întreba publicul încă reticent la hip-hop-ul underground de la vremea aceea: „mă uit senin la tine, te întreb „de ce ne urăști?”, și cînd îți cîntăm de ce nu vrei să scoți coarne bourești?”.
Acum, sub noul nume de Norzeatic, Vexxatu Vexx împletește ritmuri de jazz, trip hop și muzică ambientală cu același stil original de hip hop, însă la un alt nivel, cu versuri uneori parcă alcătuite din alăturări de haiku-uri sau catrene pe care nu le-a scris „ca trenu-n gară”. Și a venit, alături de Khidja, să ne spună „Aici, acum” o poveste. O poveste despre cele pe care le ascultam cînd eram mici, pe discurile Electrecord, despre Micul Prinț, Cireșarii și Neghiniță „sau alte treburi de-astea mici”. Totul pe un ambiental de saxofon, chitară bass, vibrafon și sample-uri luate din basmele care ne încîntau copilăria mai bine decît o fac acum HBO, ProTV sau Hallmark. Pentru că sunetul pe disc „e cald, real și original și n-are egal în digital”.
Apoi începe „Noaptea crapilor”, un fel de poezie psihedelică ce te duce printr-o „noapte caldă de vară”, prin „solstițiu” și „premoniții”, la sfîrșitul căreia Norzeatic îți spune că „Luna-i limpede și nu lasă trecut”. Nu uită să aducă aminte și de soldatul care i se ascunde în cap, pe care l-a luat din armată cînd a dezertat și „nu face altceva decît rîde”.
Însă „Aici, acum” nu poate fi, oricît ai încerca, rezumat într-un text. E atît demonstrația că hip-hop-ul poate fi împletit cu muzică pe care alții ar considera-o prea de calitate pentru acest gen, cum e jazzul, cît și dovada evoluției unui artist de la Gara de Nord la Grădina Japoneză din Herăstrău.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu