Pe urmele mitului de zahăr

„Sugarman, nu vrei să te grăbești? Căci m-am săturat de toate scenele as­tea / Pentru-o monedă albastră n-ai vrea să-mi aduci înapoi toată culoarea în vise?”. Așa începe călătoria a doi fani entuziaști din Africa de Sud după i­dolul lor din Detroit, Sixto Rodriguez, despre care nu știau dacă a murit sau mai trăiește (deși miturile din Cape Town spuneau că s-a sinucis). Drumeția lor a dat mai multe roa­de decît s-ar fi așteptat vreodată cei doi.L-au găsit în viață și anul trecut un documentar suedez-britanic a făcut cu­noscută această interesantă poveste: cum discurile unui cîntăreț de folk american, aproape necunoscut în țara sa, a­jung să fie apreciate tocmai în Africa de Sud și, pentru mulți, să reprezinte motorul de revoltă împotriva Apartheid-ului (n.r.: politica segregaționistă a mi­norității albe din Africa de Sud a se­colului XX).

Searching for Sugar Man”, albumul lansat în 2012 și coloana sonoră a filmului cu același nume, este o co­lec­ție a celor mai reprezentative melodii de pe primele două albume ale artistului, „Cold Fact” (1970) și „Coming From Reality” (1971), atît de puțin apreciate la vremea lor. Sunetul este unul foarte anti-Establishment, un folk răz­vrătit care critică societatea americană a anilor ’70, asemănător pe alocuri cam cu ce cînta Bob Dylan în New York-ul anilor ’60. Melodii precum „Can’t get away” („Născut într-un oraș cu proble­me / în America rock’n’roll-ului / în umbra celei mai înalte clădiri / am ju­rat că voi scăpa de-aici”) sau „This is not a song, it’s an outburst: or the Esta­blish­ment blues” („Politicienii se folo­sesc de oameni și îi abuzează / Mafia e din ce în ce mai mare, așa cum creș­te poluarea în rîuri / Iar tu-mi spui că aici e viața adevărată”) transcriu în ver­suri nemulțumirile oamenilor de rînd din societatea americană a acelor vremuri. Desigur, Rodriguez are și melodii mai optimiste („I think of you”) sau în care, în loc să fie nemulțumit, mai degrabă ia în derîdere sarcastică lucru­ri­le pe care le vede zi de zi – „A most dis­­gusting song” („În timp ce mafia îm­par­te drogurile, Guvernul asigură fră­mîn­tările”).

La fel ca muzica lui Dylan, și cea a lui Rodriguez, deși înregistrată pentru prima oară acum peste 40 de ani, e actuală și azi. Pentru că și azi, la fel ca în „Cause”, a doua piesă de pe album, sînt oameni care-și pierd slujbele cu do­uă săptămîni înainte de Crăciun, în timp ce preoții ridică indiferent din umeri.