Pe urmele fecioarei de fier

De la microfonul din bar pînă la cel de pe marile scene, nou-veniții pe piața muzicii rock se împiedică uneori de unele obstacole, cel mai im­por­tant fiind găsirea unei „identități”. Aici se zbate și Salvacion, cu cel de-al doilea album, „Way more Unsto­ppa­ble” („Mult mai invincibili”).

Se sim­te că membrii trupei sunt fani ai rock-ului clasic, jocul lor de chitară ase­mă­nîndu-se însă prea mult cu cel al unor formații mai vechi, cum ar fi Iron Maiden. Dar albumul tot reușește să distreze ascultătorul, piesele încer­cînd să amestece rock-ul clasic cu cel „hard”.

Prima melodie de pe listă este „Thou Shall Rock” în care cei doi chitariști ai formației izbutesc să se sin­cronizeze în așa fel încît, atunci cînd unul redă un ton, este imediat urmat de o atingere dură a corzilor din par­tea partenerului de scenă. Versurile, în schimb, cu greu pot fi luate în serios, ceea ce probabil a fost și intenția ce­lui care le-a compus, mai ales cînd pe album se găsesc piese cu titluri ca „Skullsplitter” („Crăpător de cranii”) sau „Epic Beer Run” („Măreața fugă cu bere”).

Însă pentru o trupă care afirmă că trăiește cu o nostalgie pentru muzica rock a anilor ’80, o problemă mare se regăsește în ceea ce-l privește pe vo­ca­listul lor. Majoritatea pieselor se bazează pe lucrul în echipă al instrumentaliștilor, în timp ce vocea nu ie­se prea bine în evidență, fiind uneori mult prea slabă și alteori mult prea tare. „Dog în Heat” sau „Skullsplitter” sînt doar două exemple în care mai mult te distrezi ascultînd ciupiturile chi­ta­re­lor și bătaia tobelor decît încercînd să înțelegi versurile răgușite. La po­lul opus, „Let us prey” începe încet, at­mos­feric, și apoi duce ascultătorul în­tr-o cursă, pe tonuri din ce în ce mai ra­pide, același lucru putînd fi spus și des­pre „Faster than Hell” sau „The Wretch”.

Privit ca pe-o mașină, „Way to Unstoppable” are problemele sale cînd vine vorba de direcție sau cîrmuitul vo­lanului, scuturîndu-i bine, pe alocuri, pe ascultători. Motorul ar putea să funcționeze bine cîtă vreme are grijă să-i mai curețe bujiile. Și ar trebui să se înceapă cu vocalistul.

Paul ANDRICI