Noua galaxie sonoră a Rihannei

Cel de-al optulea album semnat de Rihanna, „Anti”, este noua obsesie a In­ter­netului. Cîntăreața îndrăznește să schimbe macazul de la muzica ușor de receptat, fără un mesaj profund, ci mai curînd un ritm care vinde, la o muzică artistică în adevăratul sens al cuvîntului, în care își pune în valoare vocea. Mesajul rămîne la fel de superficial, dar este împachetat în așa fel încît rămîne ușor de receptat. Metoda de a lansa albumul – încărcarea lui pe Internet, cu acces gratuit pentru fanii Rihannei – este una care ac­cen­tu­ează ideea de a fi o altă cîntăreață.

Cel mai așteptat single de pe album, „Work”, un feature cu rapper-ul Drake, va beneficia în curînd de lansarea unui videoclip al cărui teaser a fost deja distribuit pe Internet. Sintagma de muzică prea co­mer­cială nu își mai are loc în recenziile despre sound-ul Rihannei, iar „Work” este dovada acestui lucru.

În „Anti”, Rihanna explorează un nou teritoriu sonor, iar singurul lucru de pe acest album care amintește efectiv de cîntăreață, este vocea ei inconfundabilă – deși chiar și aceasta pare a fi ruptă din altă dimensiune în cîntece precum „Same Ol’ Mistakes”, unde se remarcă un exces de sunete rupte dintr-un calculator. În rest, albumul este unul experimental, care nu mai urmează rețeta clasică a succesului de cîntăreață pop ce dă startul trendurilor.

Deși în ansamblu albumul este unitar, la nivelul fiecărei melodii în parte, se remarcă diferențele. Rihanna vrea să demonstreze că este mai mult decît un trensetter, că poate fi un artist profund. Cîntă cu pasiune despre dra­goste, droguri, atașamente temporare, do­rință și frustrări. Deși totul pare atît de per­sonal, în versuri precum cele ale me­lo­di­ei „Close to you” se poate regăsi oricine. Teme­le abordate sînt diverse, dar de suprafață, la fel cum sînt și componentele melodiilor: re­fre­ne­le aproape lipsesc, versurile sînt prea puține, accentul căzînd pe negative. În piesa „Woo”, spre exemplu, versurile sînt aproape nesemnificative, repetîndu-se la nesfîrșit „woo, yeah, yeah”, mesajul de suprafață fiind „I don’t mean to really love ya”.

Atmosfera creată de „Anti” este una re­la­xantă, care îndeamnă ascultătorul să viseze, să se lase dus de val și să se obișnuiască cu partea artistică a Rihannei. Accentele de hip hop progresiv și muzica underground sînt o declarație de independență față de tot ceea ce prinde la public, dar nu poți să nu te întrebi ce se va întîmpla după acest album. Va reveni artista la secretele comerciale ale succesului sau va rămîne în acest cerc în care abia a pătruns?