Muzica din spatele filmului

Lady GaGa și-a obișnuit deja fanii cu versatilitatea vocii ei și cu multitudinea de stiluri pe care a ales să le abordeze de-a lungul timpului, dar asta nu a oprit-o să mai producă un album cu totul desăvîrșit în care trece de la un gen muzical la altul. Colaborarea cu Bradley Cooper nu face decît să întregească atmosfera albumului „A star is born”, soundtrack-ul filmului cu același nume în care ambii artiști au jucat.

Alcătuit din 34 de piese, albumul are capacitatea de a-i trece pe ascultători prin diverse stări de spirit, conținînd atît melodii, cît și scurte fragmente de dialog extrase din pelicula cinematigrafică. Întrepătrunderea dintre versuri și linia melodică face ca mesajul să fie transmis clar, fără interferențe, iar melodii care sînt deja cunoscute de mai toată lumea, așa cum este „La vie en rose”, capătă o cu totul altă emoție atunci cînd sînt interpretate de Lady GaGa.

„Tell me something girl/ Are you happy with this modern world?” (Spune-mi ceva/ Ești fericită în lumea asta modernă?) este începutul piesei „Shallow”, a 12-a melodie de pe album, o baladă rock în care vocile celor doi se completează reciproc, astfel încît atunci cînd Lady GaGa intervine cu notele înalte, Bradley Cooper o acoperă cu vocea-i joasă, răgușită. Din aceste motive melodia este considerată a fi una dintre cele mai bune de pe album, transmițînd starea de spirit a celor doi. Pe lîngă „Shallow” însă mai sînt și cele două solo-uri ale lui Lady GaGa, „Is it alright?”, dar și „I`ll never love again”, la fel de încărcate de emoție.

Pe lîngă voce, atît GaGa, cît și Cooper au adus în prim plan și instrumentele muzicale, alegînd să cînte la pian, respectiv chitară. Interpretarea muzicală, deci, le aparține în totalitate celor doi care au și insistat ca piesele să fie înregistrate live pentru a păstra din autenticitatea mesajului pe care vor să îl transmită.

Întreg albumul este un echilibru între două voci puternice (Lady GaGa și Bradley Cooper) care îl face pe ascultător să se dezechilibreze și să mai cadă, din cînd în cînd, pe gînduri, sau să trezească anumită sentimente de mult înrgopate. Poate prin simplitatea și claritatea liniei melodice pe care o urmărește, albumul reușește să cucerască, de la o piesă la alta, întreaga atenție a ascultătorului și nu doar să fie un zgomot de fundal. Schimbările de ritm de la o melodie la alta nu sînt agresive, fiind chiar fine, dar lăsîndu-te să realizezi că piesa precedentă s-a terminat. Ascultînd albumul poți să ghicești, în linii mari, și emoția, mesajul pe care filmul cu același nume vrea s-o transmită, care este atît de limpede exprimată și de cele 34 de compoziții.