Liniștea de după furtună

Dacă deschizi fereastra cînd te-ai trezit și cerul s-a făcut în sfîrșit albastru, să nu crezi c-o să-ți arzi plămînii în prea mult oxigen. Aerul e cald cît să te amorțească la loc. Așa începe somnul cel nou, somnul de dimineață. Cînd adormi de primăvară, înseamnă c-ai intrat în lumea lui Alison Sudol.

Acolo i se spune A Fine Frenzy. Trece pe neașteptate de la moliciunea toropelii direct în balastul suferințelor, trăgîndu-și după ea ascultătorii. Ei o urmează întotdeauna hipnotizați și mirați.

Dacă ești o persoană optimistă sau dacă viața îți pare, uneori, o glumă proastă, piesele ei sînt numai bune. Pentru că Sudol învîrte în clape de pian indie și jazz, rock și soft.

Lîngă ea, dai mîna cu Shakespeare, alergi după Lewis Caroll, încredințat fiind că muzica ei e poarta spre-o lume alternativă, halucinantă, in care dezamăgirile se transform în amintiri și „zboruri de fluturi peste mare”.

Ultimul album, „Bomb in a Birdcage” descuie ușile coliviilor omeneși. Versurile de-aici sînt formule ușoare de basm. Sunetul e însă unul puternic. Simți cum te pătrunde cu-o energie debordantă de care nu poți scăpa. Pentru prima dată in piesele sale, se aude chitara electrică in „Electric Twist” și toba in „Blow Away”, sau „Elements”. Sudol nu renunță nici in acest album la nostalgia ori la romantismul din versurile primului album, „One Cell in the Sea”. Chiar dacă, uneori, viața nu a fost pe măsura așteptărilor sale, ea a reușit să o trișeze prin muzică. A alergat pe malul mării, acolo unde visele nu se pot sfărma de zidul realităților neînsemnate.

Roxana MĂCIUCĂ