Jazz-ul zilelor noastre

Grupul celor de la „Postmodern Juke­box” a lansat cel de-al 11-lea album de co­ver-uri, care se numește „PMJ And Chill”. Aceștia și-au propus să rupă din nou barie­rele dintre genurile muzicale cu noul al­bum. Astfel, au transpus 13 din cele mai ascultate și apreciate melodii ale anului 2015, din pop în jazz, și speră că bunicul și nepotul vor putea asculta același playlist.

Cover-urile pe care le regîndesc se bazează pe vocea celui care interpretează ver­surile, a cărui timbru trimite către pe­ri­oa­da pe care vor să o evidențieze. Pe lîngă vocaliști, și trupa care stă în spatele lor a­du­ce un plus melodiilor pentru că fiecare in­stru­ment în parte se aude clar, fără să fie murdărit de beat-uri sau de tot felul de fil­tre. Muzica live și mai ales entuziasmul cu care cîntă grupul fac din aceste cover-uri a­de­vărate surse de energie pozitivă.

De exemplu, versurile melodiei „Think­ing Out Loud”, pe care o cîntă de fapt Ed Sheeran, au fost mutate pe stilul vintage swing care a luat naștere în America de Nord în anii `50. Holly Campbell-Smith, cea care cîntă melodia inclusă pe album, a cîștigat concursul pe care cei de la „Post­modern Jukebox” l-au organizat pentru a include în echipa lor și persoane talentate care nu sînt cunoscute.

Printre piesele ale căror cover-uri fac parte din albumul „PMJ And Chill” se nu­mără și „Sorry” a lui Justin Bieber, melodia lui Adele „Hello”, dar și „Heroes” a lui Da­vid Bowei, aducîndu-i astfel un tribut acestuia.

Scott Bradlee, cel care a înființat grupul „Postmodern Jukebox” și acest concept, nu a avut întodeauna încredere în ideile sale, dar după ce a văzut că oamenii îi apreciază munca a continuat proiectul care a devenit din ce în ce mai cunoscut și apreciat. „Dacă vrei să vinzi multă muzică îți trebuie o ideie interesantă” spune el.

Cu toate acestea recunoaște că după lan­sarea proiectul, în 2009, a devenit celebru, dar nu și bogat. Este mulțumit însă că a adus în atenția tinerilor jazz-ul și muzica ve­che, care își păstrează încă viu interesul pen­tru stilul propus de Bradlee. În fond, poate oricînd să înceapă un nou proiect mai profitabil, care să respecte rețeta de succes a muzicii comerciale, dar fără o valoare pe termen lung.