În abisul cîntecelor abandonate

Sia revine în mijlocul scenei artiștilor pop cu noul ei album, „This is acting”. Dincolo de vibrațiile intense caracteristice muzicii pop, noul album semnat de artistă integrează accente line, de baladă, care se risipesc fără urmă într-un ritm dinamic. În noul album o regăsim pe aceeași Sia ajunsă celebră prin hitul „Chandelier”, cu pofta de via­ță caracteristică, dar care nu aduce nimic nou.

Sia își scrie singură cîntecele, iar în cînd nu se ascunde de blițuri sub peruca ei blondă, compune și pentru artiști de renume precum Rihanna, Kelly Clarkson, Shakira, Adele sau Beyocé. Cel mai nou album semnat de ea aduce la un loc 13 piese „reciclate” – scrise de Sia, cîntecele au fost scrise pentru marii cîntăreți ai lumii, care le-au respins, așa că melodiile s-au refugiat între coperțile albumului „This is acting”.

Ceea ce ne învață Sia prin noul ei material discografic este să fim de neoprit, printre altele. „Unstoppable” și „Alive” sînt două cîntece care îndeamnă ascultătorii, în sound-ul caracteristic Siei, să renască precum cîntecele de pe albumul ei. Cîntecele se aseamănă nu numai prin îndemnul de a te bucura de viață, ci și prin ritmul lor catchy și refrenele care ți se înfiripă în minte fără să îți dai seama. Un singur cîntec de pe album a fost scris de Sia cu intenția de a-l cînta doar ea. „One million bullets” este plin de expresii, care se rostogolesc în ureche într-o liniște ce ajunge să fie distrusă de violența instrumentelor și de notele joase.

Refrenele cîntate de Sia pot da dependență, la fel cum beat-urile zgomotoase ale pieselor te fac să bați din picior aproape automat. Dar rețeta aceasta e deja învechită, iar la potențialul pe care îl are Sia, nu e suficient să apeleze aceleași ritmuri. „Cheap thrills” este unul dintre cele mai bune cîntece de pe noul ei album, numai bun de as­cultat înainte de o ieșire în club.

„This is acting” e un album bun, care prinde la public, dar totodată demonstrează că Sia e prea comodă cînd vine vorba de muzică. Pe lîngă cele două – trei cîntece cu adevărat bune, apar zece comune, cu ritmuri pop dominate de vibrații ale muzicii electronice. Însăși cîntăreața susține că albumul acesta nu e suficient, ci este prea impersonal. În schimb, povestea din spatele albumului este unică, deci îi poate garanta expunere. Ascultătorul rămîne însă cu refrenele în minte și nu cu lucruri de substrat.