Iarbă verde de acasă

„Cred în tot ce văd” și, mai mult, crede în tot ce-i spune priete­nul ei și-i va fi alături pentru tot­dea­­­una. Nu-i naivă, doar că-i îndră­gostită. Iar pe ultimul album – „A curious thing” – scoțianca Amy Macdonald le spune tuturor acest lucru.

Noua apariție discografică este la fel de revigorantă ca prima, însă de data aceasta se cunoaște și experiența cumulată cu albumul „This is the life”, scos în urmă cu trei ani. Mai exact, influențele rock sînt din ce în ce mai dese și puternice, experimentează diferite to­nuri și stări cu vocea ei, iar la final ne spune că nu-i convine că a devenit celebră.

„Don’t tell me that it’s over” pre­zintă o nouă Amy capabilă să facă orice pentru dragoste, iar puterni­cele acorduri de chitară electrică de­vin un sprijin în „sus­ținerea” decla­rațiilor. Este mai dinamică și simte în fiecare vers îndrăzneala nou căpătată. În plus, The Times a recunoscut că Amy a asimilat cu bine influențele lui Sinead O’Co­nnor sau Travis. Al doilea sin­gle de pe album, „Spark”, șarjează și mai mult pe aceeași linie dinamică, spunîndu-ți că ea este „scînteia” de care ai nevoie.

Dezamăgită de tot ce înseamnă noul statut pe care-l are, Amy a ve­nit pe noul album și cu cîteva piese în care-și exprimă nemulțumirea. Iar „An ordinary life” este cel mai bun exemplu. Vrea înapoi acasă, nu-i plac paparazzi, nu-i pasă de lumini și aparate de fotografiat. S-a săturat de viața pe drumuri și cinele luate din caserole și i-au a­juns convorbirile la telefon cu fa­mi­lia.

Mai mult, nu-și mai găsește propriul loc și „nu am rădăcini, nu sînt prinse în piatră”. Concluzia, își vrea viața normală înapoi, acolo unde o va duce muzica. Albumul seamănă cu un dor de ducă, rostit în șoaptă, dar auzit de o lume întreagă.

George GURESCU