Fata Morgana e indie

Îți cauți mașina în parcare. E neagră și prăfuită. Deschizi por­tie­ra și pornești. Cu ultimii bani cum­peri benzină și conduci încet pe drumul care iese afară din oraș. În urechi îți cîntă muzica celor de la Barenaked Ladies.

Melodiile ușoare te duc în anii ’70, îți pun pe cap o pălărie din paie și o rochie largă, albastră să zicem. Piesele celor patru băieți te fac să visezi la peisaje de departe și de demult. Să vrei să conduci în li­niște un Beetle decapotabil, pe niș­t­­e șosele lunguiețe fără gropi și să oprești într-un lan de floarea soa­relui.

Pereții galbeni cu care te întîl­nești la finalul celor trei mi­nute ale melodiei „Summer­ti­me” îți aduc aminte că nici nu ai co­borît încă cele trei etaje ale blo­cului.

„You run away” e sunetul prieteniei ca­re va dura o veș­ni­cie, a copilotului care îți ghicește ur­mă­toarea replică iar refrenul cîntecului „I saw it” e numai bun de în­tors acasă.

Sound-ul puternic din „How Long” îți aduce aminte că oamenii mai greșesc, uneori fără să vrea iar „The love we’re in” o cheamă par­că în jurul focului pe Taylor Swift, doar pentru un vers. Formația are re­mediul și îm­potriva caniculei. Totuși, piesa „Wa­­­­tching the Nor­then lights” merge ascultată și sub un cer înstelat, nu­mai liniște să fie.

„All in good time” este un al­bum cu muzică de suflet, în care vo­­cea caldă a solistului te poate face să uiți de tot.

Problema e că, prin ritmurile domoale îți adaugă în subconștient mai multe probleme decît ai avea în realitate. Poți sta liniștit. Bare­naked Ladies pot fi ascultați și de pietoni.

Livia MOVILESCU