Ecuații pe portativ

Formația britanică Muse a jon­glat aproximativ un deceniu cu di­fe­ri­tele ra­muri desprinse din rock-ul drama­tic, de la cel alternativ, progresiv și apoi simfonic, în încercarea de a-și confecționa un stil. Pe ca­re solistul și chitaristul Mat­thew Bel­lamy, basistul Chris­topher Wol­sten­holme și res­pec­­tiv to­boșarul Do­minic Ho­ward, l-au îm­binat în atî­tea feluri în­cît nici ei nu mai știu des­pre ce-a fost vorba la început.

La cel de-al șaselea album de stu­­dio, „The 2nd Law”, au lucrat apro­xi­mativ patru ani, pe care i-au con­vertit apoi în 13 piese sub un titlu in­spirat de cea de-a doua Lege a Ter­mo­di­na­micii. Fără a fi socotit necesar un pream­bul, „Supremacy” ata­că tăcerea celor cîteva secunde de in­tro printr-un riff făcut pe șapte corzi de chi­tară, pe un fundal or­ches­trat ce anunță mai de­grabă în­ceputul unui film de acțiune de­cît pe cel al unui al­bum.

În notă discordantă vine „Mad­ness”, în care se resimte nevoia de ex­pe­rimentare a lui Bellamy, pentru că me­lodia este una dubstep, iar ba­sul nor­­­mal e înlocuit cu cel sintetic, pro­­­­dus pe calculator cu ajutorul unui dis­po­zitiv atașat acestui instrument. Nu­mai „Survival”, care a fost și te­ma mu­zicală din acest an a Jo­cu­ri­lor O­lim­pice, mai amintește puțin de celelalte ma­teriale disco­gra­fice, fiindcă „Pa­nic Station” și „Ani­mals” nu se asea­­mănă cu nimic din ce a cîntat trioul pî­nă acum. Cu adevărat neo­bișnuite sînt „Sa­ve Me”, urmată de „Li­quid Stat” în care basistul Chris­to­pher Wol­sten­­holme ia locul so­lis­tu­lui, piesele ne­fiind însă accentu­ate foar­te bine in­stru­mental. Iar că­lă­to­ria se încheie cu o fan­tezie mai ve­che a ce­lor de la Muse, și anume un sce­nariu apoca­lip­tic, din două părți „Un­­sus­­tainable” și „Iso­la­ted Sys­tem”, contopit într-un ecou fan­tas­ma­goric de bu­buituri și căderi de bas.

„The 2nd Law” pare să combine influențele disco ale lui David Bo­wie cu perioada de glorie din anii ’80 a ce­lor de la U2, la care se adaugă su­­f­lul me­tal-ului simfonic, dar și exerci­țiul vo­cal ce l-ar face pe Freddie Mer­­cury să surîdă. Băie­ții au cap­tat și cîte ceva din influen­țele dub­step ale lui Skrillex, cu care ar putea con­cura cu suc­­ces pentru că, spre deo­se­bire de a­ces­ta, instrumentele lor sînt cizelate într-un studio.

Mădălina MORARU