Cîntecul lui Marlon Brando

Plutind deasupra orașului Hous­ton, amintindu-și de cafeaua cu vot­că din noaptea anterioară, cei trei băieți de la R.E.M. au mai scos un album, „Collapse into Now” („Pră­bu­șire în acum”). Pornind cu energie, de parcă doar ce începe vara și pă­șeș­ti cu chef de viață pe treptele terasei White Horse din Costinești, melodia „Discoverer”, care des­chi­de materialul discografic, îți induce o stare de bine, de vigoare.

Aproape cu vioiciunea unei pie­se punk, „All the best” te duce prin „acea parte a viselor tale pe care nici măcar tu nu o înțelegi”. Și dacă i-a plăcut cuiva „Drive” („Auto­ma­tic for the People”, 1992), o să se bu­cu­re să audă a treia melodie, „Uber­lin”, care respectă fidel linia melodi­că a acesteia, dar trecînd de la chitară acustică la un sunet mai metalic, mai vioi și parcă ceva mai optimist. Și cînd credeai că nu mai e loc și pentru balade pe album, începe „Oh my heart”, ale cărei versuri, împreună cu bătăile foarte răsunătoare de chitară acustică și cîteva sunete de acordeon, îți dau un ușor fior, dacă le-asculți cu atenție încă de la prima strofă: „Copiii au o nouă viziune-a credinței lor, ridică bucățile de pe jos și se lasă purtați de val”.

Cu rime drăguțe, dar sarcastice, într-o atmosferă de cîntec de noapte pe-o plajă fără terase și hoteluri te aduce „It happened today”, un fel de baladă alternativă pe care nu apuci s-o lași să se termine că-ți vine să-i dai iar play. Nu știi dacă să te lași pe spate și să-nchizi ochii sau să te a­ple­ci și să asculți mai cu atenție cu­vin­tele repetate în ecourile din „Every day is yours to win”, dar cert e că-ți face așa un chef să pleci că ai pune restul albumului pe mp3 player și te-ai îndrepta numaidecît spre gară.

Te-ai întoarce doar pentru că ai uitat să copiezi „Walk it back”, a cărei melancolie te face să-ți amin­tești de toate verile petrecute doar cu grija „oare mai găsim cortul la noap­te?”. Însă nu-i încă timpul de somn dacă n-ai apucat să asculți și „Me, Marlon Brando, Marlon Brando and I”, care-ți spune că „trăim și visăm despre proprii eroi”.

Ioan STOLERU