Azi cînt. Nu îmi pasă

Pentru băieții de la Weezer, to­tul s-a luat mereu în derîdere. Po­litica, fetele frumoase, vedetele și, de ce nu, chiar și muzica. Formația e printre puținele din mainstream-ul american care a încercat să-și păstreze acea alură de rock puțin mai dur și underground pentru a se separa de restul trupelor din aceeași filieră. Actualul album, „Raditude” este pentru ei un mini experiment, avînd în vedere și colaborările de care se bucură (ca de exemplu cea cu Lil’ Wayne).

Mai mult, piesa „I want you” pare a fi una din cele mai în­drăznețe compoziții. Pe lîngă versurile ju­că­ușe și glumețe cu care ne-au obiș­nuit, trupa vine și cu mici flashback-uri ale primelor momente rock din anii ’60. Acordurile puternice de chitară și acele influențe soul (puțin din Motown) de la vremea respectivă aseamănă pe cei de la Weezer cu Stereophonics com­binat cu un Coldplay foarte vesel.

„Let it all hang out” pare mai degrabă o piesă de vară, care-ți  adu­ce aminte de momentele de „nebunie” în care lăsai totul baltă pentru o fată, un bilet de tren sau, pentru un pahar de băutură. Cît despre latura sensibilă pe care solistul Cuomo încearcă să o dezvolte pe Raditude, sînt piese ca „The prettiest girl in the whole Wide World” sau „The underdogs”, care mai aduc puțin aminte și de Blink 182 în momentele sale bune.

Ca și-n melodia „Run over by a truck”, îți dai seama care este părerea băieților despre ce-i înconjoară: „Mă simt ca și cum aș fi călcat de un camion / Nu-mi mai pasă de nimic / Sînt fericit că pot cînta / Zippity-doo-dah”.

George GURESCU