Au amorțit corzile de chitară

Ascultă de (la) noi Niciun comentariu la Au amorțit corzile de chitară 6
Au amorțit corzile de chitară

Poate că de obicei îți exteriorizezi în­căr­că­­tura emoțională pe notele grave și energice ale rock-ului, dar cîteodată ai vrea să nu-ți mai vî­nezi gîndurile obosite, ci să le lași să curgă pe aceeași voce, însă pe ritmuri mai amorțite. A­șa ar putea fi descris motivul pentru care cei de la Linkin Park duc în altă zonă melodică cele ze­ce melodii de pe albumul „One more light”, lansat pe 19 mai. Pe influențele ușoare de dub­step ale primei melodii vei dansa cu de­mo­nii, căutînd printre versuri răspunsuri și iluzii de care să te agăți atunci cînd nimeni nu te poa­te salva.

De la înțepăturile electronice se trece a­brupt la metafore despre despărțiri, împachetate în note de rapp. Jocul sarcastic al versurilor te face să realizezi că fiecare des­păr­ți­re poate însemna un loc în care nu te mai poți în­toarce, așa că poți zice „Let me say goodbye to my demons/ Let me say goodbye to my past life”. Sau poate că aceste versuri sînt i­lu­zia de care încercai să te prinzi, iar atunci cînd vorbești cu tine însuți recunoști că ai mai vrea lucrurile de care încerci să fugi. Blocat într-un cerc de stări amnezice, vocile rațiunii ți se a­mes­tecă în așa fel încît nu mai știi unde să a­lergi după amintirile tale. Însă speri să te îm­piedici pe drum și să nu mai recuperezi acele a­mintiri care îți trezesc demonii. Totuși, pentru a îmblînzi tot haosul interior ai nevoie ca su­netele din imaginația ta să se oprească, ca mai apoi să-ți notezi pe o mică foaie de hîrtie „But the sound of your voice/ Puts the pain in re­vers”. Poți să fredonezi asta cînd luminile stin­se nu te mai lasă să nimerești drumul spre tine.

Notele și ritmurile parcă se dis­tor­sio­nea­ză cu cît asculți mai mult albumul, pentru că sti­lul muzical al trupei nu seamănă deloc cu cel de pînă acum. Dar tot îți va plăcea ce auzi, căci vei simți că linia calmă a melodiilor îți or­ga­ni­zează confuziile, iar zgmotele vor deveni niș­te zumzete.

Versurile se vor transforma în e­co­uri ale me­ditației și atunci realizezi că problemele n-ar fi atît de grave dacă ai ști să-ți găsești mai ușor cuvintele. Uneori, trebuie să mai spui și „îmi pa­re rău” pentru momentele în care ești prea adîncit în gîndurile tale pentru a mai fi co­nec­tat la realitate. Trezindu-te din aceast as­cun­ziș, vei spune că mai vrei să te pierzi, așa că pui pe repeat meditațiile. Tremurul u­șor al chitarei te va aduce înapoi de pe aripile gra­vitației, rea­lizînd a nu știu cîta oară că ești doar o mică scli­pire în toată linia asta a­tem­po­rală.
Și după călătoria melodică în care te-ai re­fugiat, îți rămîne o întrebare ce te va face să-ți mai iei un alt bilet: „Who cares if one more light goes out?/ In a sky of a million stars”.

Text de Antonela TĂNĂSELEA

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top