Altă zi, alte 12 melodii

Cîntăreții cu adevărat buni sînt cei pe care nici moartea nu-i o­pre­ște din a scoate materiale dis­co­gra­fice. La 40 de ani de cînd s-a stins din viață, Jimi Hendrix apa­re cu un nou album pe piața mu­zi­cală, „Va­lleys of Neptune”, o co­lec­ție de 12 pi­ese care pînă acum n-au vă­zut lu­mi­na zilei și urechea as­cul­tă­to­rului, de­și cîteva dintre a­cestea mai fuse­se­ră lansate în ver­siuni di­fe­rite, mai pu­țin lu­cra­te.

Ma­joritatea melodii­lor au fost scri­­se în 1969, în timp ce Hen­­drix lucra la al pa­tru­lea album de stu­dio, care însă, din ca­u­za mor­ții sa­le, n-a mai apărut. Sti­lul mu­zi­cii este cel binecunoscut, din pe­ri­oa­­da de glorie a cîn­tă­re­țu­lui, cu solo-uri complica­te de chitară, acom­pa­ni­a­te de vo­cea gravă de blues a lui Jimi.

LP-ul debutează cu piesa „Stone Free” și versul „Everyday in the week I’m in a different ci­ty”, lă­sînd un sentiment general de bu­nă dispoziție și libertate, caracte­ris­ti­ce lui Hendrix în anii ’60. Ur­mea­ză melodia ce dă și titlul al­bu­mu­lui, ca­­re, deși nu e la fel de ra­­pidă, ofe­ră aceeași senzație de a­u­­to­no­mie.

Fanii Cream sau cei că­­rora le-a plăcut filmul „Good­fellas”, al lui Martin Scorsese, sînt și ei pe cale să aibă o surpriză la prima ascul­ta­re a albumului, pe a­cesta regă­sin­du-se și un cover in­stru­mental du­pă „Sunshine of your love”, piesa pe care, în film, Ji­mmy Conway (Robert De Niro) se hotărăște să-și omoare colegii de ban­dă. Soloul de chitară conține im­provizațiile de rigoare ale ne­gru­lui din Seattle.

Aceleași solouri rapide se gă­sesc și pe melodia „Fire”, în care Hendrix se adresează femininului  simplu, prin versul „Let me stand next to your fire”, chitaristul pu­tînd fi văzut, la o închidere concentrată a ochilor, cîntînd și acum din ceața lui indigo.

Ioan STOLERU