La noi comunismul a sfirsit

– interviu cu Dorin CHIRTOACA, primarul orasului Chisinau

Politicianul vedeta are priza la publicul tinar. Dorin Chirtoaca da autografe si se pozeaza cu studentii basarabeni, ii indeamna sa se intoarca acasa ca sa schimbe ceva. Primul primar “necomunist” al Chisinaului a fost arestat cind a vrut sa depuna flori la monumentele de eroi si recunoaste ca trebuie sa lupte mai ales impotriva presiunii de la Guvern. Politicianul de 29 de ani este preferatul domnisoarelor care se dau in vint dupa o mica birfa despre viata sa personala. Prefera sa discute despre administratia locala, iar micile picanterii le trece la capitolul “Surprize, surprize”.

Toti sa voteze pe cine cred ei de cuviinta si nu impotriva cuiva

OPINIA: Aveti o traditie in familie in ceea ce priveste politica, stiti cum se intimpla lucrurile in acest domeniu. Ati trecut si printr-o experienta neplacuta, ma refer la unchiul dumneavoastra Gheorghe Ghimpu (n.r. a murit in conditii suspecte, intr-un accident de masina; s-a presupus ca moartea sa a avut ratiuni politice). Ce v-a facut totusi sa va implicati in politica?

DORIN CHIRTOACA: Din pacate, implicarea in politica a unchiului meu, Gheorghe Ghimpu a insemnat sa-si piarda viata. Cred ca si dinsul va fi multumit pina la urma daca si ceea ce am inceput eu va fi dus pina la capat. Oricine care se va implica, daca va reusi sa faca ceva chiar daca nu va duce pina la capat, macar va putea sa avanseze, sa duca citiva pasi inainte stindardul libertatii.

O.: Ati cistigat alegerile in 2007. Nu ati plecat cu un handicap din start din cauza faptului ca s-a spus ca s-a votat nu pentru dumneavoastra, ci impotriva comunistilor?

D. C.: E o asertiune pe care trebuie sa o faca analistii politici care au inceput sa ma condamne de la prima participare. La primul tur de scrutin a fost pozitia a doua si s-a mentinut, la alegerile din 2007 pozitia a doua initial si am cistigat alegerile in turul doi. De fiecare data au fost 10-15 candidati, se putea face o diferentiere intre ei si intotdeauna i-am indemnat pe toti sa voteze pe cine cred ei de cuviinta si nu impotriva cuiva.

O.: Moldovenii vorbesc limba rusa, rusii din Basarabia vorbesc romana. Ar fi o nedreptate ca Moldova sa fie o tara bilingva?

D. C.: Problema lingvistica e reglementata foarte bine acuma de normele europene. Se spune foarte clar cind si cum o alta limba decit cea oficiala devine pe o anumita regiune sau chiar in stat a doua limba oficiala. Avem in Republica Moldova 80% romani, 10-12% ucrainieni, dupa aceea avem rusi, bulgari, etcaetera, etcaetera. A doua comunitate ca numar sint ucraininienii, am putea avea daca mergem dupa acest principiu, o a doua limba de stat ucraineana, insa conform normelor europene nici aceasta pentru ca trebuie un alt numar de persoane in ansamblu mult mai mare pentru a vorbi limba oficiala. Poate fi obligatorie predarea in limba ucraineana si asta se intimpla in localitatile unde ei constituie peste 20% din populatie. La fel se intimpla pentru limba rusa si pentru toate celelalte.

Solutia unirii este cea pe care o propune Europa

O.: Tinind cont de conditiile actuale, in ce masura s-ar mai putea infaptui o unire traditionala?

D. C.: Este si dificil si poate mai putin indicat sa incercam sa rezolvam o nedreptate aparuta in secolul al XIX-lea prima data si apoi in secolul al XX-lea, in metode care au corespuns acelor timpuri. Acele metode nu mai sint aplicabile, din punctul meu de vedere, in secolul XXI. Vorbim de un alt model european de rezolvare a unor asemenea probleme. Ca exemplu as putea aduce problema istorica dintre Franta si Germania, cu provinciile Alsacia si Lorena. Solutia pe care o propune Europa este respectarea unor standarde agreate deja de comunitatea europeana, functionarea celor patru libertati fundamentale si disolutia frontierelor. Dispare presiunea dintr-o parte si dintr-alta care ar putea impiedica mersul firesc al lucrurilor si orice grup de state sau orice state vecine pot lua decizii pe care le considera de cuviinta. Fie pe modelul celor doua Germanii, fie ramine situatia cum este acuma, nefiind frontiere, nemaiexistind bariere; practic cele doua tinuturi sint libere sa se autentifice asa cum vor ele, sa aiba acces la informatiile pe care le vor si asa mai departe. Asta duce pina la urma la rezolvarea de la sine a tuturor problemelor acumulate de-a lungul timpului, de-a lungul istoriei pe continentul european.

O.: Vrei sa depui jerbe de flori si esti arestat. Cum vedeti Republica Moldova raportata la situatia din Romania?

D. C.: O societate care respira cu aceleasi valori, ca si societatea din Romania, insa cu o administratie care nu intelege ca orice presiune asupra oamenilor care impartasesc aceleasi valori va insemna de fapt cresterea numarului acestor oameni si o reactie pe masura din partea societatii civile, din partea cetatenilor, fata de aceste presiuni abuzive comise de stat. Si pina la urma o asemenea administratie va sucomba.

Daca vom administra corect, comunistii nu au sanse sa cistige

O.: Sint multi antipatizanti ai comunismului in Moldova. Ce sanse mai are acest regim?

D. C.: Comunismul a sfirsit. La noi nu vorbim de comunism, vorbim despre un grup de oameni care si-au pastrat denumirea de comunisti, dar in acelasi timp au preluat foarte mult din capitalismul feroce, din capitalismul salbatic si au pus mina pe tot ce inseamna avutia nationala. Sint comunisti capitalisti, ceea ce contravine flagrant statutului lor si acuma nu-i mai intereseaza foarte tare statutul si ideologia cit ii intereseaza sa se mentina la putere ca sa-si protejeze afacerile si asa mai departe.

O.: Mai vedeti sanse sa cistige presedintia?

D. C.: Solutia este in mina noastra, a celor care reprezentam astazi administratiile locale si daca vom administra corect, nu vom face greseli, comunistii nu au sanse sa cistige in nici un fel, nu au cum sa cistige la alegerile de anul viitor. Deja le-au pierdut pe cele locale din 2007.

Eu cred ca merita ca studentii sa se intoarca in Moldova

O.: Dumneavoastra ati facut si liceul si facultatea in Romania. Ce perspective vedeati venind la studii in Romania?

D. C.: Mi-am dat seama din prima zi cind am venit la Liceul “Costache Negruzzi” ca este o institutie unde nu este vorba doar de absorbtie de informatie, de materie si de reproducere de cunostinte la teze si examene. Este vorba de mediul academic la nivel de liceu care-ti ofera posibilitatea sa cresti din toate punctele de vedere; in primul rind este vorba de disciplinele de liceu, dar in ansamblu, e o dezvoltare a personalitatii umane pe care ti-o poate oferi doar o institutie cu traditie. La fel a fost si cu facultatea de la Bucuresti; m-a ajutat faptul ca Bucurestiul este un oras mult mai dur, in care trebuie sa faci fata situatiei fara sa intrebi sau sa fii intrebat cum o duci sau ce urmeaza sa se intimple, pentru ca nu ai decit acesti patru ani care trec foarte repede si in care trebuie sa faci fata situatiei.

O.: Ii indemnati pe tinerii care studiaza aici sa se intoarca in Basarabia. Va gindeati ca va veti intoarce dupa studii in tara?

D. C.: Da, am avut gindul asta chiar inainte de a veni la studii in acest oras si a ramas valabil gindul si l-am pus in aplicare la doi ani dupa absolvire. Ii chem pe studenti, pe absolventi, sa-si contruiasca destinul acolo unde vor putea sa se realizeze cel mai bine, dar in acelasi timp, acolo unde ar putea aduce cea mai mare contributie pentru ca, dincolo de bunastarea si afirmarea personala, sa poata ajuta si la dezvoltarea Republicii Moldova. Pentru ca initial a fost proiectul cu bursele care au presupus studii in Romania pentru studentii din Basarabia pentru ca ei sa se intoarca la Chisinau sau in alte localitati ca sa puna umarul si sa inceapa sa mearga si acolo potrivit standardelor europene. O parte din asta s-a si realizat. O parte din tineri care s-au afirmat aici, s-au afirmat si la Chisinau; cred ca vor fi si in viitor. Cred ca acum este important sa fie create si conditii, ca ei sa aiba la ce veni, pentru ca omul o singura viata are si bineinteles ca vrea sa traiasca cit mai bine si poate numai are timpul, motivatia necesare pentru imbunatatirea situatiei economice, sociale, in Republica Moldova. In masura in care au un minim, un simbure, un miez, eu cred ca merita sa se intoarca si peste ani se vor bucura foarte mult de alegerea pe care au facut-o.

O.: Ati studiat Dreptul si apoi v-ati dedicat unui domeniu total diferit, divertisment TV, la “Surprize, surprize”. Cum s-a produs reorientarea?

D. C.: Student fiind, mi s-a propus sa lucrez la aceasta emisiune. Initial am declinat oferta, apoi m-am gindit ca in perioada studentiei imi va prinde bine pentru a ma familiariza cu un loc de munca in primul rind si am acceptat cu toate ca la emisiunea de divertisment, munca din culise nu e deloc de divertisment. Munca este foarte solicitanta, de luni pina joi in redactie, vineri repetitie si simbata emisiune, practic sase zile pe saptamina, iar ultimele doua zile programul incepea la zece si se termina la unu noaptea. Pasapoarte, vize, oameni din strainatate care trebuiau gasiti, care aveau nevoie de acte pe care nu puteau sa si le procure. Era o munca contracronometru pentru ca emisiunea era in direct si foarte solicitanta.

O.: Din cauza programului foarte incarcat ati renuntat?

D. C.: Nu, nu, nu, in nici un caz. Am renuntat pentru ca asa am hotarit eu in 2003, cind m-am gindit asupra oportunitatii intoarcerii mele la Chisinau. Am zis: ma intorc acum si incerc sa fac ceva. Poate ca nu voi reusi sa ocup acelasi post pe care l-am ocupat, dar macar unul in redactie.

Andreea ARCHIP