Dacă o să așteptăm mesaje clare din partea Uniunii Europene, nu vom ajunge nicăieri

După zbuciumatul 2009, Republica Moldova a pornit pe calea hazardată a democrației. Conducerea țării a fost preluată de oameni noi, care încă promit o in­te­grare europeană accelerată și rezolvarea conflictelor de ordin politic și economic. Actualul prim-ministru, li­de­rul unui partid vechi de doi ani, este autorul unor mă­suri ca­re au reușit să destindă atmosfera tensionată de ani de zile. Împreună cu ceilalți lideri ai Alianței pentru Integrare Europeană, acesta elimină, rînd pe rînd, barierele fizice care despart Basarabia de restul Europei, păs­trînd o re­la­ție „corectă” cu vecinii estici. Vladimir Filat, actualul prim-mi­nistru al Republicii Moldova, a vorbit deschis despre po­litica internă și cea externă, despre schimbări de ge­ne­rație și compromisuri, dar și despre stu­denția sa romanti­că de la Iași.

OPINIA VECHE: V-ați lăsat de fu­­mat în clasa a treia. Ce fel de copil ați fost, domnule prim-ministru?

VLADIMIR FILAT: Ce fel de copil am fost eu probabil pot să spună mai bine părinții mei. Am fost un copil bun, însă, mă rog, am afirmat mai mult în glumă că m-am lăsat de fumat înainte de a intra în clasa a treia. După care, pe la 20 de ani am revenit la acest viciu. Acum am zece ani de cînd nu fumez și recomand tuturor să lase fumatul, că nu ajută la nimic.

O.V.: Ați făcut și sport de performanță. Cum v-a ajutat asta?

V.F.: Da, am făcut sambo, este un stil de luptă foarte asemănător cu judo. Asta m-a ajutat foarte mult, fiindcă sportul, în general, disciplinează. Iar cînd ajungi să iu­bești sportul, asta te aju­tă să devii, pe de o parte disciplinat, iar pe de altă parte, hotărît în ceea ce îți propui să realizezi.

O.V.: Ce însemna să fii student ba­sa­rabean în România anilor ’90?

V.F.: A fost foarte frumos, pentru mi­ne cel puțin: o combinație între trăiri foar­te romantice, așteptări enorme, deoa­­re­ce trăiam într-o perioadă a marilor tran­­sformări, pe care, vreau să mă credeți că le simțeam. Însă, dincolo de aceste tră­iri, care aveau aspectul acesta romantic, a fost o perioadă în care am avut acea am­bianță necesară pentru a beneficia, dacă doriți, de oportunitățile care se des­chi­deau. Mă refer la oportunitățile cu caracter economic. Erau exemple foarte multe în jur, care arătau cum creștea ini­țiativa privată de la zi la zi. Erau situații în care plecam pe o lună de zile și cînd reveneam, vedeam transformări. Și era așa, o pornire generală a oamenilor de a face ceva, de a construi,de a se dezvolta. Acel val mi-a folosit foarte mult.

O.V.: Ați înființat prima ligă a studenților basarabeni din România. În ce circumstanțe se întîmpla asta și de ce ați crezut că e necesară o astfel de structură?

V.F.: Era evident că trebuie să fim or­ga­nizați. Așa a fost să fie, foarte mulți copii au ajuns din Republica Moldova în România și nu voi greși da­că voi spu­ne că a fost o șansă unică atunci pentru noi, dar vă dați seama că erau și liceeni și studenți tineri. Eu, de exemplu, aveam de­ja 21 de ani cînd am ajuns în Iași, dar erau studenți de 16-17 ani care veneau din zone îndepărtate ale Moldovei, erau departe de părinți, erau foarte multe si­tu­ații care necesitau și o oarecare organiza­re. Și-atunci venise o idee, de undeva din noi, probabil, și împreună cu alți co­legi am decis să instituim această ligă a studenților și elevilor basarabeni din Ro­mâ­nia. Mi-aduc aminte foarte bine de co­le­gul meu, domnul Vasile Gafton, și de alți colegi care dactilografiau în ca­me­ra de la că­min. Liga pe care am constituit-o, nu pot să spun că a fost foarte fun­cțio­nală, dar a fost necesară la etapa res­pec­tivă și, în oarecare măsură, ne-a ajutat să rezolvăm un șir de probleme organizatorice și de comunicare.

Nu este nici un farmec cînd în afara „gospodăriei” mele lucrurile stau prost

O.V.: Ați absovit Facultatea de Drept. N-ați fost tentat să profesați în domeniu?

V.F.: Ba da. Deoarece alte activități, mai ales cea politică, nu-ți oferă acel grad de libertate pe care l-ar oferi profesia de avocat. Însă, eu am ales conștient calea pe care merg la ora actuală. Calea pe care am pornit imediat după facultate, o par­te din ea parcurgînd-o și în pe­rio­a­da cînd eram student. Am ales-o dincolo de acest sentiment de libertate. În afaceri și în po­li­tică, poți să te manifești, poți să reali­zezi lucruri importante, dacă dorești cu adevărat. Iar da­că ele vin în interes larg, nu în unul în­gust, atunci și satisfac­ția este pe mă­su­ră.

O.V.: Totuși, ce v-a făcut să intrați în politică?

V.F.: Mai multe lucruri. Însă, probabil, o dorință de a participa, de a schimba lucrurile în bine în țara noastră. Ve­deți, pe mine multă lume mă-ntreabă de ce am ales să mă implic, avînd o perspectivă bună în afaceri, o stare care îmi oferă și libertatea necesară și posibilitatea de a-mi trăi o viață în bunăstare. Or, ac­ti­vitatea po­litică reprezintă, în mare parte, constrîn­geri. Ca să înțelegi acest lucru, trebuie să fii implicat. Dintr-o parte, lu­crurile se văd un pic altfel. La fel și gene­ralizările care se fac. De la personaje sau acțiuni negative, ideea că tot procesul po­­litic ar fi unul negativ este greșită.

Însă, pe de altă parte, nu este sufici­ent să trăiești tu singur bine, să poți asi­gu­ra doar copiilor tăi, familiei tale, con­diții în care să trăiască decent. Pentru mi­ne, cel puțin, nu are nici un farmec, cînd în afara „gospodăriei” mele lucrurile stau atît de prost. Eu aș fi putut să-mi continui viața în România. Am ales să vin la Chi­și­nău și ăsta a fost motivul. Aici m-am născut, aici am primit e­du­ca­ție, aici îmi sînt rudele și am considerat, poate undeva în adîncul meu, că este și datoria mea, dacă am cum să ajut să schim­băm luc­rurile în bine în țara asta, s-o fac. După cum ați putut vedea, am tot per­severat în acest sens și voi fi insistent în continuare. Însă, trebuie să recunosc, îmi este foarte des dor de acea stare pe care am avut-o cînd eram în lumea afa­ce­­­rilor, acolo unde practic, ceea ce urma să fac depindea doar de viziunile și de­ci­zii­le mele. Aici sînt foarte multe constrîn­geri și cel mai dureros este că și anumite principii pe ca­re le am, trebuie să le țin în mine, ca să asigur un echilibru ne­ce­sar și să ne putem mișca toți în ace­eași di­rec­ție, pe care ne-am asumat-o.

O.V.: Apropo, cît de des trebuie să faceți compromisuri?

V.F.: Zilnic. Și cel mai rău mă simt atunci cînd trebuie să le fac cu mine în­sumi. Dar asta este, această activitate pre­­supune responsabilitate în primă in­stan­ță. Responsabilitate nu doar pentru ima­gi­nea proprie sau pentru rezultatul pe ca­re ar putea să-l aibă anturajul din imedia­ta apropiere. Trebui să privești lu­cru­rile în ansamblul lor.

O.V.: De ce ați hotărît să înființați Partidul Liberal Democrat din Mol­do­­­va (PLDM)? Nu v-ați găsit un loc po­t­­ri­vit în peisajul politic moldovenesc?

V.F.: Răspunsul la această întrebare este și rezultatul activității acestui partid. Precum s-a văzut, a fost necesară apariția unui partid care are cunoașterea și, foarte important, puterea necesară de a spune luc­rurilor pe nume. Și nu doar de a le spu­ne, ci, prin acțiuni concrete, să ducă la dis­tru­­gerea regimului Voronin în Re­pu­b­lica Moldova. Lozinca noastră în ac­ti­vi­tate a fost „Moldova fără Voronin, Mol­dova fără comuniști la gu­ver­nare”. Acest obiec­tiv principal l-am realizat. Si­­gur, nu doar prin activita­tea Par­ti­du­lui Liberal De­mocrat din Moldova s-a în­tîm­plat asta, dar am pretenția să spun că avangarda am asigurat-o noi, prin multiple acțiuni ca­re au presupus și, să n-o lu­ați ca pe o lip­să de modestie, foar­te mult cu­raj.

Și, mai mult decît atît, mi-aduc amin­te exact, după data de 29 iulie, cînd a de­ve­nit foarte clar că comuniștii plea­că de la guvernare, într-o discuție cu soția mea, spuneam că poate este cazul acum să re­vin la activitățile mele și la afaceri, pe ca­re le-am lăsat pe o perioadă, fiin­­dcă obiectivul pe care mi l-am pro­pus, cel mai important, a fost reali­zat. Prin parti­ci­parea noastră, am ajuns să o­fe­rim po­si­bilitate țării să fie guvernată în mod de­mocra­tic. După care a venit etapa în ca­re colegii mei au spus: „bine, dar par­tea cea mai complicată abia ur­mea­ză”. Tre­buie să ac­ționăm în așa ma­nie­­ră încît acest pro­ces să fie unul ireversibil, ca nu cum­­va peste un timp să trebuiască să re­ve­nim cu aceeași lo­zincă: „Moldova fără Vo­ronin” sau „Mol­dova fără nu știu care comunist”.

Este o premieră în Re­publica Moldova ca la guvernare să vină oameni politici

O.V.: Deci credeți că faceți parte dintr-o generație nouă de politicieni din Republica Mol­­dova?

V.F.: Da, eu sînt parte din această ge­ne­­ra­ție.

O.V.: Ce vă deosebește pe dum­nea­­voas­­tră de Vasile Tarlev (n.r.: fost prim-ministru al Republicii Moldova, de la Partidul Comunist) , de exemplu?

V.F.: În primul rînd, domnul Tarlev nu a fost niciodată politician. Și mai trebuie să spun ceva, că este în premieră în Re­­­pub­­­lica Moldova, ca la guvernare, mai ales în activitatea Guvernului să vi­nă oa­­meni politici. Oameni care și-au ob­­ți­nut mandatul nu în urma înțelegilor în Par­­la­ment și deciziei liderilor politici, așa cum era, spre exemplu, pînă nu de­­mult, atunci cînd miniștrii erau persoane teh­nice, care aveau menirea pentru o scur­tă pe­rioadă de timp să realizeze anumite obie­c­­tive. Cel puțin de la echipa mea din Guvern, reprezentanții PLDM-ului sînt toți oameni implicați direct în pro­cesele politice, oameni care au stat față în față cu cetățenii și și-au asumat angajamente. Ei au responsabilitate și lu­c­rul acesta este important. Și este pentru prima dată în Republica Moldova cînd în fruntea Guvernului se află lide­rul par­tidului ca­re face parte din coa­liția de guvernămînt, dar care are și cele mai mul­­­te mandate în această alianță. În acest sens, am și eu posibilitatea să dau în­căr­cătură inclusiv politică acestei fun­cții și ac­tivității Guvernului, ceea ce es­te im­por­tant.

O.V.: Vorbiți foarte mult despre e­chi­pa dumneavoastră. Ce înseamnă aceas­tă echipă și în ce direcție merg cele mai multe beneficii?

V.F.: Echipa noastră a fost con­so­lida­tă atunci cînd la guvernare era un regim. Deci atunci cînd colegii mei și-au asumat activitatea politică și-au asu­­mat și riscuri imense, pentru că am avut cu toții de su­fe­rit. Mie mi s-a luat tot ce am avut aici, în țară. Au fost presiuni, do­sa­re și așa mai de­parte. Alți colegi de-ai mei, la fel, au avut de pierdut direct și in­di­rect foarte mult. Or, noi ne-am unit nu în jurul unei anumite persoane, ci în ju­rul unei idei, a anumitor principii. Și la ora actuală „echipa” nu contează atît pen­tru mine, cît pentru ceea ce se în­tîm­plă în Re­pub­lica Mol­do­va. Astfel, echi­pa PLDM în­seamnă foar­te multe, în­seam­nă acea e­nergie concentrată, generată de oa­meni ca­re au capacitate, ex­pe­riență și, foarte im­portant, au voința ne­cesară să pro­moveze lucrurile în direcția corectă aici, în Republica Mol­do­va.

O.V.: Există ceva ce-i lipsește acestei echipe?

V.F.: Fiecăruia dintre noi, chiar și unei echipe, îi lipsește tot timpul ceva. Pentru aceasta noi muncim și perseve­răm în a învăța lucrurile noi, în a prelua experiență. Probabil ne lipsește foarte mult, în ultima perioadă, comunicarea, fiin­dcă activitățile în care sîntem im­pli­cați, practic, ne solicită de dimi­nea­ța de­v­­reme pînă seara tîrziu. Cred că mai mul­tă comunicare ne-ar fi de ajutor.

O.V.: Există o percepție generală în Republica Moldova, conform căreia cei care nu sînt răi sînt neapărat buni. Un­de vă situați în acest context?

V.F.: Trebuie să recunosc că eu con­ti­nuu să fiu vulnerabil atunci cînd sînt ju­de­cat plecînd de la simple percepții sau pre­­­ju­decăți. Pentru că eu prefer ca apre­ci­erile activităților mele să fie rea­li­zate avînd la bază acțiuni și rezultate concre­te. De aceea, prefer ca ceea ce fac eu, să fie analizat ulterior și aprecierile să fie da­te pe baza faptului împlinit.

Relații bune cu Federația Rusă nu înseamnă relații bazate pe subordonare

O.V.: Cum aveți de gînd să coordo­nați relația cu Uniunea Euro­peană și cu Rusia? Apropierea de una nu de­păr­­­tează Republica Moldova automat de celalată?

V.F.: Nici într-un caz. Depinde ce înțelegem noi prin „relații”. Republica Moldova s-a angajat plenar și irevocabil în procesul de integrare europeană. Acest lucru nu se datorează obligatoriu doar cla­­sei politice care a preluat gu­ver­narea. Aceasta este opțiunea cetățenilor or, ab­so­luta majoritate a cetățenilor își vede vi­itorul în Uniunea Europeană. Este și fi­resc, deoarece Republica Mol­do­va este țară europeană sută la sută, cu ce­tățeni europeni. Urmează doar, sub aspect ju­ridic, să realizăm acest obiectiv, care va dura un timp. Relația cu Fe­de­ra­ția Rusă urmează a fi una predictibilă, avînd la bază corectitudinea, fără a uita tre­cutul, desigur.

Însă doar vorbind de trecut fără a avea capacitatea de a reveni în prezent, avînd la bază realitatea, este imposibil să construiești astfel de relații. Eu am avut deja suficiente întîlniri, contacte cu li­deri occidentali, la toate ni­ve­lurile: în­ce­pînd de la președintele Co­mi­siei Eu­ro­pene, președintele Uniunii Eu­ro­pene, pî­nă la comisari europeni, șefi de stat ai ță­rilor europene, vicepreședintele Sta­te­lor Unite ale Americii, Joe Biden, cu doam­­na Hilary Clinton. Deci, în cad­rul tuturor acestor întîlniri mesajul a fost tran­­smis, probabil anticipînd anumite lucruri în Republica Moldova, să construim relații bune cu Federația Rusă. Asta în nici un caz nu înseamnă a avea relații bazate pe subordonare, asta în­seam­nă să avem o politică echilibrată, o po­­litică care aduce rezultat, dar nu confruntare. În concluzie, vreau să vă spun că procesul nostru de integrare eu­ro­pea­nă nu exclude relații bune cu ve­ci­nii noș­tri. Aici mă refer și la Ucraina de­si­gur, dar și la Federația Rusă. A­ceasta es­te obli­gați­unea noastră și noi vom men­ține în politi­ca internă, dar și ex­ternă, în special, acest obiectiv.

O.V.: Care sînt următorii pași con­creți în relația cu Uniunea Eu­ro­pea­nă?

V.F.: Vedeți că noi în fiecare zi fa­cem pași. Dar dacă este să vorbim despre luc­ruri concrete pe care le avem la ora actuală în discuție cu UE, sigur, cadrul gene­ral de dezbateri ține de negocierile în ve­de­rea semnării acordului de aso­ciere. În acest sens, avem pe data de 15 iunie, la Luxemburg, reuniunea în care va avea loc Consiliul de Cooperare U­ni­unea Eu­ropeană – Republica Mol­do­va. În cad­rul acestui consiliu vom avea posibi­li­­tatea să vedem evaluările realizate pe marginea angajamentelor pe care le-am avut pînă în prezent. Trebuie să spun că din 12 ianuarie, cînd am lan­sat negocieri­le în vederea semnării acordului de aso­ci­ere, deja am avut două run­de de ne­gocieri reușite pentru Re­pub­lica Mol­­do­va. Lucrul acesta nu este în­tîm­plător, este rezultatul a ceea ce am făcut noi la Chiși­nău. Pe data de 15 iunie de­ma­răm dialo­gul pe marginea liberalizării regimului de vize. Este un lucru vital pen­­tru noi și, de­sigur, sîntem într-o dis­cuție permanentă în vederea sporirii be­ne­­­ficiilor pe care trebuie să le aibă ce­tă­țe­nii Republicii Moldova în relațiile cu Uniunea. Aici este vorba și de asistența tehnică, financiară. Vorbesc și despre par­ticipa­rea Uniunii Europene în cadrul ne­go­ci­erilor pentru reglementarea con­flic­tu­lui transnistrean. Vreau să vă spun că în acest sens, vocea UE este din ce în ce mai puternică.

Noi ne dorim ca ajunși în spațiul valoric european să fim euro-conformi

O.V.: Aproximînd nepermis de mult, în cîți ani se integrează Re­pu­b­li­ca Moldova în UE?

V.F.: N-o să vă dau un răspuns concret la această întrebare, deoarece acest lucru depinde în modul cel mai direct de viteza cu care ne vom mișca noi, aici, la Chi­șinău. Deoarece integrarea euro­pea­nă presupune, în primul rînd un proces in­tern profund. Noi ne dorim ca, fiind ajunși în spațiul valoric european, fiind țara cu drepturi depline, să fim euro-conformi. Și atunci cînd vorbesc despre eu­ro­-conformitate, mă refer la toate as­pec­tele, începînd de la infrastructură și fi­na­lizînd cu modul în care funcționează in­stituțiile statului.

Pînă a ajunge la acel moment, sigur, noi urmărim ca zi de zi, pas cu pas, ce­tă­țenii noștri să beneficieze de valorile ca­re pe care le oferă Uniunea Euro­pea­nă și nu mă refer doar la cele care au aspect financiar. Sînt foarte multe: și în domeniul comerțului și în domeniul în­vă­­ță­mîn­tului, culturii, de exemplu, drepturile cetă­țe­nilor de a circula liber, de a avea pro­tecție so­ci­ală, etc. Acestea sînt avantaje sau, mai bi­ne spus, drepturi pe care pu­tem să le obținem pe acest parcurs de integrare euro­peană. Cînd o să ajungem să fim pregătiți și, sigur, cînd va fi luată decizia respectivă la nivelul Uniunii Eu­ro­pene, atunci va avea loc și aderarea.

Eu aud mulți sceptici care susțin că n-ar exista un mesaj foarte clar. Dacă o să aș­tep­tăm aceste mesaje foarte clare, n-o să reușim să facem nimic, de aia noi am lu­at o decizie pe in­terior – să muncim. Și această integrare europeană este necesară pentru noi, pentru cetățenii Repu­b­li­­cii Moldova, nu pen­tru altă țară sau pentru cetățenii europeni. Asta e opțiunea noastră și noi ne vom lupta pentru ca ea să fie cît mai apropiată de realizare.

O.V.: Cum aveți de gînd să ma­ne­vrați relația cu România, în afara re­lațiilor „europene”?

V.F.: Relațiile cu România, după cum vedem cu toții, au revenit la normal. Sînt firești și urmează ca ele să devină și mai pu­ternice, avînd în vedere, cu certitudi­ne, trecutul nostru istoric, prezentul, dar să vedem foarte clar și viitorul nostru co­mun. Eu mi-aduc aminte foarte bine vi­zita pe care am întreprins-o imediat după ce am preluat mandatul de premier, în no­iembrie anul trecut, la București.

Și vreau să vă spun că acele discuții pe care le-am avut și angajamente asumate, atît în cadrul discuțiilor cu omolo­gul meu, domnul Emil Boc, cît și cu pre­ședintele României, domnul Traian Bă­ses­cu, într-o perioadă foarte scurtă de timp, au fost îndeplinite. Putem să le trecem etapizat: protocolul care vizează re­la­țiile între ministerele edu­ca­ției de la Chi­­și­nău și București, ceea ce înseamnă că am rezolva problema de re­cunoa­ștere a act­elor emise de instituțiile noastre de în­vățămînt în România. Apoi cele peste 5000 de burse pentru copiii din Re­pub­lica Moldova care pot să-și facă studiile în România, ajutorul nerambursabil de 100 de milioane de euro pentru Repub­li­ca Moldova, convenția privind micul tra­­­fic la frontieră, deschiderea consu­la­telor, acorduri în tran­sport și așa mai de­parte. Și vreau să-i felicit pe colegii mei din Guvern, ca­re au depus o muncă foar­­te mare și au trebuit să semneze, dar, to­to­dată, vreau să le mulțu­mesc co­le­gilor de la Bu­cu­rești, care au luat a­ti­­tudine față de noi și față de ceea ce s-a întîmplat aici.

Eu cred că și faptul că nu mai avem sîrmă ghimpată pe Prut ne va face să ne mișcăm foarte rapid, să ne integrăm așa cum este și fi­resc să fie.

Nu este corect ca prin acțiuni represive să sancționăm un regim dictatorial

O.V.: Care e situația cu dosarele „7 aprilie”, cît de importantă e pe­dep­si­rea vinovaților?

V.F.: Este foarte importantă, deoa­re­ce, atîta timp cît nu vor fi foarte clar stabiliți infractorii și sancțiunea respectivă, noi aici vom avea discuții care, vă asi­gur, nu ajută la nimic. Însă totodată, vi­te­za în acest sens nu este cea care determi­nă rezultatul. Eu îmi doresc foarte mult ca ancheta, care este foarte complicată, com­plexă, să fie una profesionistă, avînd la bază probe, nu emoții. Să se vină cu san­cțiuni foarte clare, să nu-i sancționăm doar pe cei care au aplicat forța, dar și pe cei care au dat ordinele respective, cei care au regizat acel masacru în noaptea de 7 aprilie și ceea ce a urmat după. Pe mine, ca ce­tă­țean, mă deranjează tergi­ver­­sarea an­che­tei, mă deranjează că a fost necesară o perioadă atît de lungă. Însă, în calitatea pe care o am, revin la fap­tul că este necesar să avem o anchetă obiectivă.

O.V. Nu există riscul ca tot acest pro­ces să se transforme într-o „vînă­toa­re de comuniști”?

V.F.: După cum vedeți – nu. Avem în acest sens și reproșuri din partea oamenilor. Eu înțeleg că ei au fost ținuți opt ani de zile într-o stare care îi face să-și dorească acum răzbunare. Or, răspunsul meu către aceste mesaje și apeluri este legat de riscul ca nu cumva să ne permitem să ne trasnformăm și noi într-un fel de Voronin sau într-un fel de regim Voronin. Noi ne-am asumat să gu­ver­năm în baza legii, iar legea ne obligă să avem anumite proceduri și anumiți pași pe care să-i întreprindem. Și, apropo, es­te convingerea mea că exact așa trebuie să pro­cedăm și să nu uităm că avem par­te și de o monitorizare foarte strictă din par­tea comunității inter­na­țio­nale, ca­re ur­mează să dea aprecieri referitoare la mo­dul în care acționăm noi aici, la Chi­și­nău. Nu este corect ca prin ac­țiuni rep­re­sive să sancționăm un regim dic­ta­to­rial. În primul rînd sancțiunea trebuie să fie una morală, puternică și aici mai avem de muncit.

O.V.: Credeți că legea din Mol­do­va este destul de performantă ca să permită o acțiune obiectivă?

V.F.: Legea ne obligă să muncim mai mult și mai meticulos pe alocuri decît și-ar dori unii sau alții. Dar legea este le­ge, ea trebuie să fie respectată, nu pu­tem să ne permitem s-o comentăm. Repet, noi ne-am asumat guvernarea avînd la ba­ză norma legală. Sigur, dacă era Vo­ro­nin în locul meu, spre exemplu, legea ar fi fost ținută un­deva în sertar, ar fi ac­țio­nat do­rin­ța și in­teresul lui. Dar de aia nu e Vo­ro­nin la guvernare, sîntem noi.

O.V.: Ce părere aveți despre existența unei legi a lustrației în Re­pub­lica Moldova?

V.F.: Este parte componentă a partidului nostru ca partid politic, însă, trebuie să avem în vedere că avem o gu­vernare de coaliție. Din ea fac parte pa­tru patide, iar programul de activitate a Guvernului reprezintă compromisul ne­­­ce­sar, dacă doriți, ca să facem po­sibilă cre­­area Alianței și funcționarea a­cesteia. Însă, va trece timpul și atunci cînd va veni momentul, vom realiza acest lucru.

Pentru Republica Moldova ar fi mortal să mai revină încă o dată comuniștii la guvernare

O.V.: Vor fi alegeri anticipate?

V.F.: Din punctul meu de vedere, noi nu avem cum să evităm alegerile anticipate. Este un punct de vedere pe care mi l-am expus permanent și acesta nu vine din interesul partidului sau din norma con­stituțională. Eu sînt ultimul om în această țară care-și dorește alegeri anti­cipate, deoarece eu văd foarte clar agenda de reforme pe care și beneficiile pe ca­re urmează să le aibă Republica Mol­dova în urma acestor implementări. Si­gur, aces­te anticipate ar presupune o pier­­dere de timp, însă noi ne-am propus să avem un stat de drept.

O.V.: Se va menține structura Ali­an­ței pentru Integrare Europeană pe parcursul alegerilor?

V.F.: Nu văd cum am putea reuși să mer­gem în bloc, pe o listă comună. Mai mult de atît, acest lucru nu este de dorit. Avem alegători proprii. Important este să menținem o atmosferă necesară în A­lian­ță pînă la alegeri, pentru a prelungi acti­vi­­tățile care țin de reforme, iar în cam­pania electorală să nu uităm că sîn­tem concurenți, dar inamicul ne este ace­lași: acest partid al comuniștilor. Nu pentru că mi-aș dori să vin la putere cu orice scop, ci din simplul motiv că pentru Re­pub­lica Moldova ar fi mortal să mai re­vină încă o dată comuniștii la guvernare.

O.V.: Nu există riscul ca oameniii să devină indiferenți, fiind chemați la vot pentru a treia oară?

V.F.: Depinde de noi. Importanța ale­­ge­rilor care urmează să aibă loc va fi poa­te chiar mai mare decît cea din 29 iulie, pentru că revanșa comuniștilor ar fi un lucru foarte grav pentru țara noastră.

O.V.: Credeți în posibilitatea des­fă­șu­rării unui scenariu ucrainean în Re­pub­lica Moldova?

V.F.: Nu cred, deoarece este o si­tu­ație diferită. Dar, sigur că trebuie să fim foarte atenți și să avem lecțiile învățate la timp.

Anastasia CONDRUC